Preluarea de către UBS a Credit Suisse, o bancă prea mare pentru a da faliment, a readus în centrul atenției dificultatea de a salva așa-numitele instituții „sistemice” aflate în criză.
Anunțul făcut de autoritățile elvețiene în weekend nu a liniștit în totalitate piețele, arătând marea febrilitate a sistemului financiar în fața șocurilor.
Ce este o bancă sistemică?
Credit Suisse a fost una dintre cele mai mari 30 de bănci sistemice, numite „prea mari pentru a da faliment”, potrivit Consiliului pentru Stabilitate Financiară, un organism înființat în urma prăbușirii băncii americane Lehman Brothers pentru a supraveghea reformele internaționale ale sistemului financiar.
Băncile franceze BNP Paribas, Credit Agricole și Societe Generale se află pe listă, alături, de exemplu, de banca americană JPMorgan, banca britanică Barclays, banca germană Deutsche Bank și banca spaniolă Santander.
Aceste instituții sunt atât de mari și de interconectate încât o dispariție bruscă ar avea consecințe devastatoare pentru sistemul financiar în ansamblu și, în cele din urmă, pentru economia reală, fie că este vorba de gospodării sau de întreprinderi.
Problema, potrivit lui Thierry Philipponnat, economist-șef al ONG-ului Finance Watch, este că „astăzi, toate băncile au devenit sistemice”, autoritățile fiind obligate să intervină în toate direcțiile la cea mai mică zdruncinătură.
Drept dovadă, falimentele băncilor regionale din Statele Unite din ultimele săptămâni au necesitat intervenția guvernamentală pentru a împiedica propagarea panicii, cu un succes mixt.
De ce pare să fie salvată Credit Suisse
În ultimii doi ani, a doua cea mai mare bancă din Elveția a trecut de la un scandal major la altul și, dintr-o dată, a avut dificultăți în a accesa lichidități la prețuri rezonabile.
Eșecul SVB în SUA, din motive specifice, a reaprins temerile pentru sectorul bancar în general, iar apoi, miercuri, Saudi National Bank, cel mai mare acționar al Credit Suisse, a creat panică declarând într-un interviu că nu dorește să o sprijine prin majorarea capitalului.
În timp ce rezervele băncii nu erau rele, preluarea de către UBS a fost menită să „asigure încrederea”, potrivit președintelui Confederației Elvețiene, Alain Berset, înainte ca prăbușirea financiară să se transforme într-o criză de lichidități.Clienții Credit Suisse au retras 10 miliarde de franci elvețieni într-o singură zi la sfârșitul săptămânii trecute.
Ce lecții pot fi învățate?
Dacă preluarea băncii numărul doi de către banca numărul unu, încurajată puternic de autorități, a fost „probabil cea mai evidentă soluție” pe termen scurt, pe termen lung, apar întrebări.
A face băncile și mai mari nu face decât să înmulțească fenomenul de hazard moral, în care managerii și investitorii nu sunt încurajați să adopte o gestiune riguroasă știind că instituțiile vor fi oricum salvate.”Nu este clar că acesta este cel mai eficient model pe termen mediu și lung”, susține Philipponnat.
În plus, Credit Suisse a îndeplinit criteriile de solvabilitate, spre deosebire de băncile americane care au căzut sub radarul autorităților de reglementare din cauza dimensiunii lor modeste.
În fața unei crize de încredere, experiența arată că toate măsurile puse în aplicare din 2008 încoace (și au fost multe) nu au prea multă greutate.
