La mai puțin de două luni de la începerea celui de-al doilea mandat, Donald Trump și-a îndeplinit - cu o intensitate surprinzătoare - promisiunea din campanie de a impune tarifeLa mai puțin de două luni de la începerea celui de-al doilea mandat, Donald Trump și-a îndeplinit – cu o intensitate surprinzătoare – promisiunea din campanie de a impune tarife.
Rezultatul a fost incertitudine, haos și represalii imediate din partea unora dintre cei mai mari parteneri comerciali ai Statelor Unite.
Susținătorii tarifelor ar putea spune că taxele de import sunt plătite de alte state, în timp ce taxele interne sunt plătite de americani. Dar această linie de argumentare ignoră efectul real al tarifelor asupra consumatorilor.
Americanii plătesc tarifele, nu companiile străine
Mai multe studii independente au arătat că importatorii au transferat efectul taxelor de frontieră către întreprinderile și gospodăriile din SUA, notează Foreign Affairs. În cele din urmă, americanii plătesc tarifele, nu companiile străine.
Tarifele cresc valoarea dolarului, deoarece americanii renunță la achiziționarea de bunuri importate. Iar un dolar mai puternic, la rândul său, crește prețul pe care străinii trebuie să-l plătească pentru exporturile americane, diminuând astfel competitivitatea acestora.
Cel mai important, tarifele nu afectează factorii macroeconomici care stau la baza deficitelor comerciale. Balanța comercială a unei țări este determinată de balanța economiilor și a investițiilor.
O țară precum Statele Unite, cu o rată scăzută a economisirii și o rată ridicată a investițiilor, este practic asigurată să aibă un deficit comercial, având în vedere intrările de capital din străinătate necesare pentru finanțarea investițiilor.
Persoanele din alte țări care câștigă dolari de la americanii care le cumpără bunurile tind să folosească acești dolari pentru a cumpăra active americane, inclusiv acțiuni, obligațiuni și bunuri imobiliare, mai degrabă decât produse fabricate în SUA.
Dacă reducerea deficitului comercial este obiectivul lui Trump, administrația sa ar face mai bine să își concentreze eforturile asupra reducerii deficitului bugetar federal, o sursă majoră de cheltuieli excesive în economia americană.
Datul cu bâta în baltă
Trump consideră că amenințarea cu creșterea tarifelor este o monedă de schimb (sau o bâtă) pentru a determina alte țări să își reducă tarifele până la nivelul celor americane.
Însă multe națiuni au deja tarife mai mici decât Statele Unite pentru anumite produse: automobilele din Japonia, camioanele din Europa, produsele lactate din Noua Zeelandă. Este îndoielnic că angajamentul lui Trump față de reciprocitate include dorința de a egala aceste tarife.
Tarifele pot fi utilizate pentru a atinge anumite obiective naționale, dar rareori sunt cel mai bun instrument pentru a le atinge. Chiar și atunci când funcționează, sunt adesea ineficiente și provoacă daune colaterale considerabile. Represaliile externe pe care le provoacă pot anula orice beneficii inițiale pe care le-ar putea produce.
În cazul în care administrația va pune în aplicare numeroasele amenințări ale lui Trump, efectul va fi mult mai perturbator decât „mica perturbare” a economiei americane pe care a prezis-o în discursul din martie.
