În Norvegia, cheltuielile publice domină spectrul politic. Raportul calitate-preț a devenit o temă cheie a campaniei electorale, în contextul în care alegătorii se îndreaptă către urnele de vot.
Exemple recente de cheltuieli includ un tunel pentru nave cu lungimea de 1.700 de metri, care ar putea costa 700 de milioane de dolari, o renovare parțială a parlamentului din Oslo, care a depășit bugetul de șase ori, și peste 400 de milioane de dolari cheltuiți pe o platformă IT defectuoasă pentru un serviciu regional de sănătate, relatează Financial Times.
Criticii susțin însă că problemele sunt mai profunde, ca urmare a ceea ce fostul director al fondului suveran de investiții – cel mai mare din lume – a numit trecerea Norvegiei de la statutul de „națiune petrolieră la națiune cu fond petrolier”.
„Suntem o țară care cheltuiește sume enorme de bani, avem unul dintre cele mai ridicate niveluri de impozitare din OCDE. Cu toate acestea, norvegienii nu beneficiază de servicii mai bune decât cei din Danemarca, Suedia sau Finlanda”, a declarat Sylvi Listhaug, liderul partidului populist Progress.
”Nu rezolvăm problemele într-un mod eficient, există proiecte de infrastructură care au depășit cu mult bugetul”, spune Johannes Bergh, director la Institutul Norvegian pentru Cercetări Sociale.
Fondul petrolier al Norvegiei a transformat veniturile din țiței în active financiare în valoare de peste 2 trilioane de dolari, cu mult peste ceea ce se credea posibil la Oslo. Suma reprezintă aproximativ un sfert din bugetul guvernamental, iar în acest an s-au adăugat 542 miliarde de coroane norvegiene (54 miliarde de dolari).
Cheltuielile pentru boală și invaliditate sunt cele mai ridicate din grupul țărilor bogate ale OCDE și de patru ori mai mari decât media. Ratele de abandon școlar sunt cu mult peste media europeană. În același timp, creșterea productivității a încetinit.
Erna Solberg, liderul conservator care se află în competiție cu Listhaug pentru funcția de prim-ministru în cazul în care opoziția de centru-dreapta va câștiga alegerile, a susținut că Norvegia ar putea avea o situație „mai ușoară” decât alte țări europene datorită fondului petrolier, dar se confruntă cu aceleași provocări în materie de competitivitate.
„În Norvegia, sentimentul de urgență este mai puțin accentuat, deoarece putem folosi veniturile din fondul suveran de investiții pentru a acoperi diferența”, a adăugat ea.