Bancherii centrali susțin că luptă împotriva inflației, dar au devenit specialiști în comunicate lipsite de claritate. Politica monetară a costurilor de împrumut pare un joc de alba-neagra pe nervii cetățenilor, companiilor și guvernelor.
Banca Centrală Europeană ar putea fi nevoită să majoreze din nou ratele dobânzilor dacă perspectivele inflației se înrăutățesc și nu trebuie să relaxeze prea repede politica monetară, a declarat marți guvernatorul Bundesbank, Joachim Nagel.
Păi taman BCE, prin vocea președintei Christine Lagarde, a semnalat o pauză în ceea ce privește ratele în următoarele trimestre, iar investitorii se așteaptă acum la o primă reducere la începutul anului lui 2024.
Dar factorii de decizie monetară de tip hawkish, precum Joachim Nagel, se pronunță împotriva acestor așteptări, chiar dacă perspectivele de inflație sunt „încurajatoare”. “O revenire la ținta de 2% a BCE mai devreme sau mai târziu este mult mai puțin probabilă, astfel că este prematur să speculăm cu privire la reducerea ratelor”.
Incertitudinile planează: în prezent, piețele prevăd reduceri ale ratelor de 95 de puncte de bază în total anul viitor, prima fiind așteptată încă din aprilie, un calendar pus la îndoială de mulți bancheri centrali.
Așteptările analiștilor se bazează în primul rând pe o creștere economică slabă, Uniunea Europeană intrând probabil deja într-o recesiune superficială, deoarece piața muncii și serviciile, pilonii creșterii, au început să slăbească.
Cu toate acestea, Joachim Nagel a precizat că anul viitor creșterea își va reveni, că majorarea salariilor este încă robustă și că efectul dezinflaționist al scăderii prețurilor la energie s-a disipat. Și a insistat în favoarea unei noi înăspriri monetare printr-o reducere „semnificativă” a bilanțului, deoarece „politica monetară ar trebui relaxată doar atunci când inflația se îndreaptă fără îndoială spre 2%”.
Și BCE susține că inflația „continuă să scadă”(ghinion, nu se simte în portofelul consumatorilor), dar “este de așteptat să rămână prea ridicată pentru prea mult timp”. Cu alte cuvinte, prognozele gardienilor euro se transformă într-o ghicitoare greu de deslușit. Ținta de 2% se ascunde în ceață.
Costul creditului a ajuns la cel mai înalt nivel din istoria BCE, iar orice pauză sau viitoare majorare nu reprezintă un mesaj de încredere pentru piețe, investitori și guverne.
Contribuabilii sunt sătui de explicațiile savante ale bancherilor centrali – viața devine tot mai scumpă. A monitoriza inflația fără a o suprima nu încălzește pe nimeni.