Pe fondul prăbușirii liniilor de apărare ucrainene din Avdiivka săptămâna trecută și a declarației lui Donald Trump, care a afirmat că nu ar apăra Europa în fața unui atac rusesc, apelurile pentru creșterea cheltuielilor militare europene devin tot mai puternice.
Dar realitatea sumbră este că, după ani întregi de blocaje și subvenții pentru energie, o țară europeană medie se luptă din punct de vedere economic. Situația din Germania evidențiază bine acest lucru: guvernul și-a anunțat bugetul și s-a angajat să limiteze emisiunea de datorii la 39 de miliarde de euro.
În prezent, Germania cheltuiește 1,4% din PIB-ul său pentru armată. Cu toate acestea, ministrul apărării, Boris Pistorius, a lansat recent ideea de a crește acest procent la 3,5%.
Un calcul rapid sugerează că atingerea obiectivului ar costa aproximativ 80 de miliarde de euro, ceea ce ridică întrebarea de unde crede Pistorius că vor veni banii. Deconectarea dintre retorica privind cheltuielile militare și realitățile bugetare este evidentă în fiecare țară.
Ca răspuns la comentariile lui Trump, secretarul britanic al apărării, Grant Shapps, le-a spus aliaților din NATO să își mențină angajamentele de a cheltui 2% pentru apărare.
În 2023, armata britanică avea 75.980 de membri activi, în timp ce Bundeswehr-ul german avea mai mult decât dublu, cu 181.670 – în ciuda faptului că Germania cheltuiește mai puțin pentru armata sa decât Marea Britanie.
Apoi, există marea problemă a dezindustrializării. După ce au negat luni de zile că Europa se dezindustrializează din cauza lipsei de gaz rusesc ieftin, politicienii și comentatorii acceptă în prezent această realitate. Dar cum poate Europa să-și retehnologizeze armata dacă fabricile sale se confruntă cu închiderea?
Producția militară europeană a fost slabă chiar și înainte ca gazul rusesc să fie oprit; acum, când continentul se confruntă cu o criză continuă a costurilor energetice, ministerele apărării de pe continent chiar cred că situația se va îmbunătăți în viitor?
Economiile din Europa stagnează, intrând și ieșind din recesiune. Însă, la un moment dat, o recesiune reală își va arăta consecințele devastatoare din cauza fragilității acestor economii stagnante. În acel moment, presiunile bugetare resimțite acum vor fi mult exacerbate de scăderea veniturilor fiscale și de șomajul în creștere.
Liderii europeni par să trăiască din ce în ce mai mult într-o lume fantastică, complet detașată de realitățile economice cu care ne confruntăm. Continuă să creadă că înarmarea Europei în vederea pregătirii pentru un război cu Rusia, care probabil nu va avea loc niciodată, este doar o chestiune de voință.
Greșit: există constrângeri reale pentru astfel de planuri, fie ele bugetare sau industriale. Dacă dorințele ar fi cai, atunci cerșetorii ar călări, după cum spune vechiul proverb – și se pare din ce în ce mai mult că miniștrii europeni ai apărării vor merge pe jos la muncă în următorii ani.