Comisia Europeană va acționa Franța în instanță pentru excesul de zel în ceea ce privește reglementările privind sortarea deșeurilor, care ar încălca principiul liberei circulații a mărfurilor.
Executivul UE a luat această decizie după ce a avertizat Parisul în repetate rânduri că etichetele sale obligatorii de sortare a deșeurilor nu sunt compatibile cu piața unică. Franța va trebui acum să se apere la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
Conform legislației franceze, producătorii de ambalaje, textile, telefoane sau chiar echipamente de grădinărit trebuie să includă o etichetă de sortare – cunoscută sub denumirea de „Triman” sau „Info-tri”, relatează Politico.
Introduse în 2022, etichetele utilizează simboluri pentru a explica ce părți ale produselor merg în ce coș de gunoi. De atunci, Paris și Bruxelles se luptă pentru ele.
Anul trecut, blocul comunitar a stabilit ca toate ambalajele introduse pe piața UE să aibă o „etichetă armonizată care să conțină informații privind compoziția materialului pentru a facilita sortarea de către consumator”. Totuși, norma nu intră în vigoare până în august 2028.
Dar, până la aplicare, Comisia susține că impunerea utilizării unei etichete specifice la nivel național este „disproporționată” și reprezintă „un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor”.
Companiile se plâng de ani de zile că cerințele diferite privind etichetele pentru deșeuri în țările membre ale UE le fac mai costisitoare vânzarea de bunuri, deoarece sunt obligate să își adapteze ambalajele pentru a respecta normele naționale.
”Eticheta Triman a avut un impact disproporționat asupra companiilor europene, care au suportat costuri pentru a modifica grafica de pe ambalajele lor pentru piața franceză”, a declarat Francesca Stevens, secretar general la grupul de lobby pentru ambalaje Europen.
Bruxelles a trimis două avertismente Franței, în februarie 2023 și noiembrie 2024, cerând guvernului să rezolve problema.
Franța are obiceiul de a adopta acasă legi mai ambițioase privind economia circulară, care depășesc ceea ce UE le cere cetățenilor și întreprinderilor, o practică cunoscută sub numele de „gold-plating”.