În 1800, când tânăra Republică Americană își găsea locul, iar Revoluția Industrială era la început, China dezvolta producția manufacturieră. Dar, pe măsură ce navele europene au sosit cu bunuri ce păreau inferioare, Imperiul chinez a întors spatele comerțului, socotind că va prospera fără acești occidentali înapoiați. Întoarcerea spre interior i-a pecetluit soarta.
La momentul primului Război al Opiului (1839-1842), China se afunda în „secolul umilinței”, iar America orientată spre viitor își începea ascensiunea. Un secol mai târziu, China fusese redusă la o economie agrară sărăcită, notează UnHerd. Dominația americană era stabilită.
Astăzi, în timp ce China în ascensiune își răspândește influența globală, se poate spune că Donald Trump repetă aceleași greșeli pe care le-au făcut împărații Chinei. Și din aceleași motive: o convingere de superioritate naturală, sentimentul că țara poate supraviețui singură și, prin urmare, își poate dicta condițiile de angajament cu lumea exterioară și o subestimare a impactului transformator al tehnologiilor străine.
Statele Unite presupun o falsă asimetrie între ele și restul lumii, după ce au decis că au nevoie de lume mai puțin decât lumea are nevoie de ele – de piețele lor, de know-how-ul lor, de protecția lor și mai ales de dolarul lor.
Această încredere, manifestată în declarațiile administrației că „deține toate cărțile”, a determinat-o să lanseze simultan un război comercial împotriva tuturor partenerilor săi comerciali, aparent în așteptarea unor capitulări rapide. Faptul că acest lucru nu s-a întâmplat relevă raționamentul eronat din spatele „Zilei eliberării”.
China a început să se prezinte ca apărător al sistemului comercial internațional. Deși SUA se întoarce spre interior, restul națiunilor se mișcă în sens invers, consolidându-și legăturile în noi blocuri și acorduri de liber schimb.
Decizia lui Trump de a însoți tarifele cu măsuri izolaționiste, cum ar fi retragerea din instituțiile multilaterale sau închiderea USAID, este de a face jocul Beijingului. Deși președintele poate considera că astfel de măsuri eliberează resurse și îi oferă mai multă flexibilitate tactică, de fapt cedează substanțial câmpul de luptă diplomatic în favoarea Chinei.
Trump este atât de convins că America nu are nimic de învățat de la nimeni, încât ignoră modul în care tehnologia chineză schimbă economia mondială. O astfel de aroganță înseamnă adesea mândrie înainte de cădere. Poate că a început deja secolul american al umilinței.