Potrivit Băncii Centrale Europene, inflația în zona euro a scăzut la ținta de 2%. Dar cifra principală ascunde o mulțime de divergențe între țările europene, deoarece vor submina baza existenței unei politici monetare unice.
Slovenia, Irlanda și Lituania au înregistrat rate anuale ale inflației de 0-0,1%, ceea ce înseamnă că aceste țări riscă să alunece în deflație și, de acolo, în recesiune. Între timp, România, Belgia și Estonia au avut rate ale inflației de 4,5-5%, care sunt mult peste ținta de 2%.
O provocare cheie în zona euro a fost întotdeauna armonizarea ratelor inflației. Dacă aceste rate diferă semnificativ între țări, o politică monetară unică își pierde sensul, relatează UnHerd. Recenta perioadă de inflație pare să fi provocat daune structurale profunde proiectului de armonizare. Dar discursul economic european a devenit atât de obosit și decrepit încât astfel de probleme, care odinioară erau intens dezbătute, abia dacă se mai pomenesc. În plus, zona euro s-ar putea confrunta cu o nouă criză a datoriilor.
Moneda unică, un proiect cu o bază economică discutabilă
Decidenții politici și economiștii europeni par complet concentrați pe crize externe de diverse tipuri —războiul din Ucraina și acum un al doilea mandat al lui Trump — și astfel par incapabili să inițieze tipul de discuții necesare pentru a menține dinamismul în Europa. Într-un discurs din iulie, fostul președinte al BCE, Mario Draghi, a recunoscut că moneda unică este un proiect (politic) cu o bază economică discutabilă.
„Întrebarea cheie nu este dacă zona euro era de la început o zonă monetară optimă — evident că nu era — ci dacă țările europene erau pregătite să o facă să convergă spre una în timp,” a spus Draghi. O astfel de mărturisire ar fi fost de neconceput acum câțiva ani, deoarece ar fi provocat anti-federalistii europeni să se opună celor care doresc să centralizeze proiectul european.
Trump ar putea trezi europenii din automulțumirea lor
Când vine vorba de tarifele lui Trump, consensul pare să fie că acestea vor dăuna creșterii mai degrabă decât să genereze mai multă inflație. Cel puțin așa afirmă vicepreședintele BCE, Luis de Guindos, și președintele Bundesbank, Joachim Nagel. Este o evaluare precisă, dar doar dacă tarifele sunt impuse Europei de către America. Dacă America își intensifică și presiunea asupra Europei pentru a impune tarife asupra Chinei, rezultatul ar putea fi inflaționist.
Ar accepta Europa tarifele anti-China? Nimeni nu știe. Elita europeană părea să se fi convins că o victorie a Kamalei Harris era inevitabilă și, prin urmare, nu s-a deranjat să planifice o victorie a lui Trump.
Înalții oficiali ai UE s-au întâlnit abia la sfârșitul lunii octombrie pentru a înființa „echipa de lucru Trump” după ce și-au dat seama că există o posibilitate reală ca el să câștige. Din acest motiv, este dificil de spus care va fi strategia economică europeană pentru următorii patru ani.
A doua administrație Trump ar putea trezi europenii din automulțumirea lor. Dar la fel de probabil este că îi va duce să se retragă tot mai adânc în fantezie internă și în dogmă externă.