Comisia Europeană se află pe o traiectorie de coliziune cu un grup de capitale europene, în frunte cu Berlinul, în ceea ce privește planurile de reformare a regulilor de salvare a băncilor aflate în dificultate.
Executivul blocului comunitar dorește să împiedice guvernele să mai aloce bani publici pentru creditorii mai mici, care până acum au scăpat de reguli mai stricte și au continuat să apeleze la fondurile publice. Guvernele sunt îngrijorate că vor ajunge să plătească factura pentru falimentele băncilor din alte țări.
Lupta care va urma între Comisie și guverne cu privire la forma finală a legislației va dura probabil luni de zile, notează Politico. O serie de falimente bancare în SUA a readus în centrul atenției teroarea contagiunii financiare provocată de deponenții panicați. În ciuda acestui fapt, Comisiei nu îi va fi ușor să înăsprească regimul UE.
În timp ce miniștrii de finanțe din zona euro sunt în general de acord cu principiul limitării utilizării banilor contribuabililor pentru salvarea băncilor, există o opoziție acerbă față de intervenția Bruxelles-ului în normele naționale existente.
Documentele Comisiei arată că „multe bănci falimentare de dimensiuni mici sau medii au fost tratate în cadrul unor regimuri naționale care au implicat adesea utilizarea banilor contribuabililor (bailout)”. Reformele au ca scop îndepărtarea de această practică.
Premisa de bază a reformelor Comisiei este de a aduce mai mulți creditori de talie medie în cadrul de rezoluție specific băncilor, care asigură o lichidare ordonată și forțează băncile să crească amortizoarele de absorbție a pierderilor, astfel încât investitorii să suporte costurile în caz de colaps.
Însă dificultatea constă în faptul că băncile de dimensiuni medii au întâmpinat dificultăți în a se încadra în acest cadru, deoarece ar putea fi nevoite să impună pierderi marilor deponenți pentru a atinge un prag cheie – ceea ce ar putea declanșa panica, așa cum s-a întâmplat în SUA luna trecută.
Potrivit documentelor, datate 24 martie și care pot fi modificate în continuare, soluția Comisiei ar fi să permită guvernelor UE să își folosească sistemele de garantare a depozitelor – fonduri naționale de numerar finanțate de sectorul bancar pentru a proteja depozitele de până la 100 000 de euro – și a acoperi orice deficit de finanțare.
Acest lucru ar însemna că o bancă în probleme ar putea beneficia de un fond UE de 80 de miliarde de euro pentru falimentele bancare. Pentru ca intervenția să fie posibilă, Comisia ar urma să modifice rangul preferențial al datoriilor sistemelor de garantare a depozitelor în caz de insolvență.
Dar există riscul ca aceste fonduri să nu fie refăcute,iar contribuabilii naționali ar putea fi nevoiți să plătească nota de plată în cazul în care acestea sunt epuizate.
În cele din urmă, planurile încalcă liniile roșii ale Franței, Germaniei, Olandei și Finlandei, stabilite într-o declarație comună adresată Comisiei în decembrie, care a avertizat împotriva modificării pragului pentru fondul de urgență al UE, a slăbirii ierarhiei creditorilor pentru sistemele de garantare a depozitelor sau a punerii în pericol a rețelelor de siguranță naționale sau sectoriale.