Modul catastrofal în care au fost încheiate contractele de închiriere cu operatorii străini din Portul Constanța a făcut ca investițiile obligatorii ale acestora să fie opționale și ușor de fentat. Având în vedere că sunt principalii beneficiari ai infrastructurii și că taxele percepute de statul român sunt, ca în orice domeniu, aproape simbolice, greul investițional ar fi trebuit dus de acești operatori. În plus, nici statul român nu s-a înghesuit să aloce bani pentru investiții, astfel că Portul Constanța a ajuns într-o stare deplorabilă.
Clauzele privind obligativitatea efectuării de investiții pentru operatorii portuari, marea majoritate străini, au fost în așa fel concepute încât statul să fie unicul pierzător, conturându-se, astfel, un act de sabotaj inacceptabil. Contractele stipulau un volum de investiții, și alea probabil la mica înțelegere cu operatorii, însă, la capitolul sancțiuni, totul se scurtcircuita în stil românesc.
Un raport al Curții de Conturi a relevat că gradul de realizare a investițiilor nu a atins un nivel care să conducă la modernizarea și dezvoltarea infrastructurii învechite a Portului Constanța și, implicit, la creșterea atractivității și competitivității portului. În perioada 2016-2022, proiectele de investiții ale Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța (CNAPM CT) au fost realizate în proporție de 10,53%.
Totodată, programele de investiții ale operatorilor portuari nu au fost analizate și integrate într-un plan de dezvoltare a Portului Constanța, în vederea adaptării la cerințele pieței. Din cele 100 de obiective de investiții asumate de către operatorii economici, care au avut contracte de închiriere în derulare în perioada auditată și în continuare, numai 59 de obiective au fost finalizate. Nerealizarea programelor anuale de investiții planificate pentru modernizarea și dezvoltarea infrastructurii portuare au redus atractivitatea portului, cu impact negativ asupra gradului de utilizare a capacității portuare existente, susține Curtea de Conturi.
Fără sancțiuni
În cadrul contractelor de închiriere teren portuar, obligația realizării de investiții a fost asumată de către operatorii economici, conform anexei Program investițional, parte componentă a contractului de închiriere, precum și a prevederilor contractuale. Din analiza unui eșantion din contractele de închiriere teren portuar, echipa de audit a Curții de Conturi a identificat situații în care nu au fost stabilite clauze clare privind execuția investițiilor asumate de operatorii portuari, cu consecința întârzierii sau nerealizării programelor investiționale.
În Programele investiționale ale operatorilor portuari, nu au fost definite, în mod clar, toate elementele prevăzute în contractul-cadru de închiriere aprobat la nivelul CNAPM CT, respectiv: obiectul programului investițional, termene de realizare (în cazul investițiilor mari, un grafic de execuție) și valoarea investiției. În unele cazuri, chiar dacă aceste elemente au fost definite, nu au fost respectate termenele de realizare a investițiilor, cele mai multe întârzieri fiind motivate de procesul greoi de obținere a autorizațiilor de construire. În plus, clauzele privind nerealizarea investițiilor, prevăzute în contractele de închiriere analizate, nu definesc în mod clar în ce constau daunele sau despăgubirile pe care trebuie să le achite operatorii economici.
Mână în mână cu autoritățile
Rezilierea de plin drept a contractului de închiriere pentru nerealizarea programului investițional rezidă doar din obligația operatorului economic de a constitui, în favoarea și la dispoziția CNAPM CT, în termen de câteva zile lucrătoare de la obținerea autorizației de construire, o garanție de bună execuție a investiției pentru o sumă reprezentând 5% din valoarea declarată în autorizația emisă. În contractele încheiate cu operatorii portuari nu a fost stabilit însă un termen limită pentru obținerea autorizațiilor de construire, fapt care a condus la prelungirea prin acte adiționale succesive a termenelor de realizare a investițiilor, acestea fiind realizate cu întârzieri foarte mari față de termenul stabilit inițial în contract.
În unele cazuri, investițiile nu au fost demarate, iar în alte cazuri, investițiile nu au fost realizate/finalizate și contractele au încetat, prin ajungere la termen, sau au fost reziliate. ”Constituirea garanției de execuție a investiției la dispoziția CNAPM CT este condiționată de obținerea autorizației de construire de către operatorul portuar. În cazul în care operatorul portuar nu obține autorizația, acesta nu este obligat să constituie garanția de bună execuție la dispoziția CNAPM CT și, în consecință, clauza de reținere a garanției pentru daune sau despăgubiri nu se poate aplica”, arată Curtea de Conturi.
Fiecare cu interesul lui
Cele mai multe investiții au constat în reabilitarea, amenajarea sau dezvoltarea platformelor și terminalelor închiriate și în achiziția de echipamente și utilaje cu specific portuar, necesare în activitatea specifică desfășurată. Programele investiționale ale operatorilor portuari nu au fost analizate și integrate în programul de dezvoltare a Portului Constanța, în vederea acoperirii nevoii de dezvoltare și modernizare a portului, iar la momentul încheierii contractului de închiriere și asumare a programului investițional, nu a existat o analiză și o planificare a investițiilor de realizat de către operatorul portuar, precum și o coroborare cu programul de dezvoltare a Portului Constanța. În urma auditului, Curtea de Conturi a cerut administrației Portului Constanța analiza clauzelor contractuale din contractele de închiriere teren portuar referitoare la realizarea programului investițional de către operatorii economici și stabilirea unor condiții clare privind investiția de realizat, termenul de realizare, graficul de execuție, valoarea investiției, precum și cuantumul daunelor sau despăgubirilor pentru nerealizarea investițiilor în termenul contractual.
