Din epoca banilor ușori trebuie învățată o lecție: băncile, investitorii, guvernele, împrumutații – mai ales – au nevoie de strategii diferiteMajoritatea oamenilor doresc să vadă rate scăzute ale dobânzilor. Însă ratele scăzute modifică comportamentul investitorilor, distorsionându-l în moduri care pot avea consecințe grave.
De ce Financial Times dă exemplul cărții The Price of Time: The Real Story of Interest (Prețul timpului: adevărata poveste a dobânzilor), scrisă de istoricul financiar Edward Chancellor? Pentru că există multe aspecte negative ale așa-numiților „bani ușori”.
Banii ușori țin economia la înălțime, cel puțin temporar. Dar ratele scăzute ale dobânzii pot face ca economia să crească prea repede, aducând o inflație mai mare și crescând probabilitatea ca ratele să trebuiască să fie majorate pentru a o combate, descurajând astfel continuarea activității economice.
Această oscilație a costurilor împrumuturilor poate face ca o economie să oscileze între inflație și recesiune. Nimeni nu ar trebui să dorească acest lucru.
Mai mult, ratele scăzute reduc randamentele potențiale ale investițiilor sigure la niveluri considerate neplăcute, încurajând investitorii să accepte un risc sporit în căutarea unui randament mai mare. În consecință, în perioadele cu randament scăzut, se fac investiții care nu ar trebui făcute; se construiesc clădiri care nu ar trebui construite; și se suportă riscuri care nu ar trebui suportate.
Capitalul iese din activele sigure, cu randament scăzut, și se îndreaptă spre oportunități mai riscante, ceea ce duce la o cerere puternică pentru acestea din urmă și la creșterea prețurilor activelor. Asta încurajează continuarea asumării de riscuri și a speculațiilor.
Cum spunea regretatul Charlie Munger, unul dintre cele mai respectate nume pe Wall Street și asociatul magnatului Warren Buffet: „Banii ușori corup, iar banii cu adevărat ușori corup în mod absolut”.
Investitorii tind să subestimeze riscul și să subestimeze costurile de finanțare viitoare. În plus, ratele scăzute ale dobânzilor subvenționează debitorii în detrimentul economiștilor și al creditorilor. Ratele “naturale” reflectă oferta și cererea de bani.
Poate reveni era banilor ușori? Depinde de direcția inflației și de o aterizare ușoară a economiilor marcată de o recesiune minoră sau chiar de nicio recesiune. Poate că economia nu va fi suficient de fierbinte pentru a crește inflația și nici suficient de rece pentru a determina o încetinire.
Poate că asistăm la o scădere a globalizării și o creștere a puterii de negociere a muncii, ceea ce sugerează că inflația ar putea fi mai mare în viitorul apropiat decât înainte de 2021. Sau sunt prea multe de „poate”?
În orice caz, din epoca banilor ușori trebuie învățată o lecție: băncile, investitorii, guvernele, împrumutații – mai ales – au nevoie de strategii diferite.
