Finalizarea microhidrocentralelor aflate în diferite stadii de execuție se va face în regim de urgență, proiectele urmând să fie declarate de securitate națională, potrivit unui proiect de lege inițiat de Ministerul Energiei. Disperarea cu care se accelerează intrarea în sistem a câteva sute de MW arată clar că la minister mirajul fotovoltaicelor și al eolienelor a cam pălit, după ce s-a constatat că energia intermitentă provoacă importuri masive și prețuri mari.
Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a aflat, brusc că hidroenergia este tot regenerabilă și a emis un proiect de lege dedicat acestei surse. Mai exact, cele câteva sute de MW (în total ar fi 700, dar la calculele ministerului sunt circa 120 MW) din proiectele de microhidrocentrale începute și stopate cu mulți ani în urmă trebuie să intre urgent în sistem.
Iar pentru asta finalizarea proiectelor va intra în responsabilitatea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, care trebuie să le declare proiecte de securitate națională. Mai mult, odată declarate ca proiecte de securitate națională, investițiile hidroenergetice vor intra sub incidența unor prevederi speciale de securitate și protecție. Aceasta implică, pe lângă accelerarea implementării, și faptul că autoritățile de aplicare a legii și cele cu atribuții în domeniul ordinii publice vor acorda sprijin pentru paza și protecția acestor șantiere și instalații, având în vedere importanța lor.
”De asemenea, statutul de proiect de securitate națională conferit de lege oferă investitorilor (în principal compania Hidroelectrica sau alte entități desemnate) o siguranță juridică sporită privind drepturile de acces, de utilizare a resurselor și de executare a lucrărilor, chiar și în situația modificării unor reglementări subsecvente, pe durata realizării investiției”, se arată în nota de fundamentare a unui proiect de lege inițiat de Ministerul Energiei.
Derogare de la orice
Inițiativa legislativă reglementează măsurile necesare pentru implementarea proiectelor de securitate națională în domeniul hidroenergiei și propune instituirea unui regim juridic special aplicabil proiectelor hidroenergetice de importanță strategică, în scopul depășirii blocajelor care afectează în prezent realizarea acestora. În esență, schimbarea principală constă în asigurarea unor proceduri accelerate și derogatorii față de regimul obișnuit.
Astfel, proiectele vor beneficia de derogări de la regimul terenurilor și al mediului, de accelerarea și simplificarea procedurilor de expropriere, proceduri accelerate de avizare și autorizare, precum și de aplicarea legii inclusiv la proiectele în curs.
”Rezultatul scontat este accelerarea semnificativă a ritmului de realizare a acestor investiții: practic, proiectele de hidroenergie strategică vor fi finalizate în termenul optimizat (de ordinul a 1-3 ani pentru restul de lucrări, față de incertitudinea actuală), contribuind rapid la creșterea capacității de producție de energie a țării. În plus, se elimină riscul ca investiții publice mari deja efectuate (sute de milioane de euro cheltuite în deceniile trecute pe șantierele hidroenergetice) să rămână blocate și nefolosite – legea asigurând valorificarea acestor investiții latent productive”, susține Ministerul Energiei.
Potențial neexploatat
Potențialul hidroenergetic al României este valorificat într-o proporție de aproximativ 55-60%, fapt ce lasă un spațiu semnificativ de dezvoltare pentru creșterea capacităților de producție hidroenergetice, consideră Ministerul Energiei. Numeroase proiecte hidroenergetice de mare anvergură, începute în deceniile trecute, se află în stadii avansate de execuție, dar au fost sistate sau întârziate din diverse cauze. Printre acestea se numără amenajările hidroenergetice (AHE) de pe râul Jiu, sectorul Livezeni–Bumbești, hidrocentrala Răstolița, AHE Cerna-Belareca, amenajările de pe râul Olt (sectorul Cornetu–Avrig, inclusiv treptele Câineni, Racovița, Lotrioara), AHE Surduc–Siriu, AHE Pașcani etc.
”Aceste investiții, deși în mare parte realizate, au fost oprite pe fondul blocajelor administrative și juridice: proceduri greoaie de avizare și autorizare, dificultăți în obținerea acordurilor de mediu, litigii prelungite inițiate, de regulă, cu rea-credință, de organizații interesate de protecția mediului, precum și probleme legate de regimul terenurilor (de exemplu, conversia terenurilor forestiere sau exproprieri contestate)”, a mai precizat Ministerul Energiei.