Câteva evenimente geopolitice recente au generat vechea întrebare dacă hegemonia dolarului ca monedă de rezervă a lumii este în pericol. Nu este. Nici pe departe. În orice caz, evoluțiile nu fac decât să sublinieze de ce regele dolar se află la domnie.
Potrivit Bloomberg, cel mai recent contestatar este o presupusă monedă comună sud-americană, cu titlul de lucru „sur” (sud). Este o idee care se vehiculează încă din anii 1980. Dacă se va concretiza vreodată, ar fi folosită pentru a facilita schimburile comerciale între Brazilia și Argentina (deși acestea și-ar păstra propriile monede).
Alte țări sud-americane ar putea fi tentate să se alăture dacă ar reuși să atenueze denivelările monedelor locale prea volatile. Dar există deja ceva care face acest lucru – se numește dolarul american.
Dolarul rămâne moneda globală, jumătate din bancnotele de 2.000 de miliarde de dolari fiind în circulație în afara SUA. În multe țări, utilizarea zilnică a dolarului cu amănuntul înlocuiește moneda locală. Aproximativ 40% din datoria mondială este emisă în dolari. Aceasta oferă SUA un privilegiu de necombătut.
De asemenea,conferă un control imens, după cum poate confirma orice instituție sau persoană aflată de partea greșită a brațului lung al Trezoreriei SUA.
America este creditorul global de ultimă instanță. Aproape 60% din rezervele valutare globale sunt în dolari, euro ocupând locul al doilea, cu 20%. Aproape 90% din toate tranzacțiile valutare implică dolarul. Reacția globală de redresarea post –pandemică a fost susținută de vaste schimburi valutare între Rezerva Federală și băncile centrale prietene.
În timp ce forța sa ponderată în funcție de comerț a scăzut recent, nu este o coincidență faptul că dolarul s-a întărit în cea mai mare parte a perioadei de după criza financiară globală.
Economia SUA, împreună cu obligațiunile și acțiunile sale, a devenit refugiul preferat al investitorilor globali atât în perioadele economice bune, cât și în cele rele – un fenomen cunoscut sub numele de “dollar smile”.
Dominația monedei americane ar fi subminată dacă ar apărea o petrovalută rivală. Dar există motive foarte bune pentru care marea majoritate a comerțului global cu hidrocarburi este exprimată în dolari și va rămâne așa.
Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol, la care se adaugă acum parțial și Rusia, este incapabilă să controleze prețul sau oferta de țiței. Nu are curajul de a crea o monedă rivală.
Mărimea contează: aproximativ 40% din comerțul mondial este facturat în dolari, de patru ori mai mult decât ponderea SUA în comerțul mondial.
Dolarul reprezintă 42% din volumul tranzacțiilor interbancare din rețeaua SWIFT. Ponderea yuanului este de 2%. Euro reprezintă un procent impresionant de 36%, dar este vorba în principal de tranzacții în interiorul zonei euro între cei 20 de membri ai monedei comune.
Ponderea euro în comerțul mondial este mai modestă, de 16%. Pur și simplu nu există atracție pentru alternative la dolar în afara zonelor de influență naționale respective.
Până când și dacă marile puteri asiatice – India, China, Japonia și Coreea – nu vor decide să creeze o nouă monedă, dolarul va rămâne moneda de primă instanță a lumii.