Economiile au nevoie de recesiuni ocazionale pentru a rămâne competitive?În ultimii patru ani, lumea s-a confruntat cu provocări de o amploare neobișnuită, de la rate ale dobânzii mai mari și crize bancare până la războaie comerciale și războaie fierbinți. Cu toate acestea, între 2022 și 2024, creșterea PIB-ului global a fost de 3% în medie. Șomajul în țările membre ale OCDE rămâne aproape de minimele istorice.
Paradoxal, unii sugerează că economiile au nevoie de recesiuni ocazionale pentru a rămâne competitive. Este teoria ”distrugerii creative” promovată de austriacul Joseph Schumpeter: firmele falimentare ies de pe piață, iar capitalul se mută către tehnologii mai promițătoare. Rezultat: durere pe termen scurt și câștig pe termen lung.
Capitalismul contemporan devine stagnant, după cum se vede în armata de consultanți, influenceri și comercianți de criptomonede care produc puțin sau deloc valoare durabilă, notează The Economist. O recesiune, dacă ar reduce astfel de locuri de muncă, poate redirecționa talentul către scopuri mai utile.
Marea Depresiune a contribuit la eliminarea fabricilor mici de automobile, deschizând calea pentru producția de masă. Într-un articol de referință din 1994, Ricardo Caballero – profesor la Massachusetts Institute of Technology – susținea că recesiunile pot într-adevăr elimina produsele învechite sau neprofitabile.
În 2022, Daniel Bias de la Universitatea Vanderbilt și Alexander Ljungqvist de la Stockholm School of Economics au descoperit că startup-urile înființate în perioade de recesiune au mai multe șanse să fie listate la bursă.
Pe de altă parte, eforturile guvernelor de a se proteja împotriva recesiunii sunt costisitoare. Nu toate recesiunile stimulează distrugerea creativă. În ultimul deceniu, datoria publică combinată a țărilor bogate a crescut la cel mai înalt nivel de la sfârșitul războaielor napoleoniene.
Politicienii sunt rapizi în a oferi sprijin firmelor „importante din punct de vedere strategic” aflate în dificultate. Și după ce intervin, se retrag lent. Deficitele fiscale sunt uriașe. Cel al Americii depășește 5% din PIB. Strategiile de stabilizare creează vulnerabilități.
Dacă guvernele sunt hotărâte să prevină recesiunile, trebuie să fie la fel de hotărâte să permită rotația continuă a companiilor și a locurilor de muncă necesare într-o economie în creștere. În caz contrar, sistemul va necesita doze din ce în ce mai mari de sprijin fiscal pentru a menține o stare stabilă care oferă din ce în ce mai puțin.
