Mari creditori au anunțat obiective finanțare durabilă pentru 2030, care variază între 750 de miliarde de dolari și 2 500 de miliarde de dolariÎn timp ce oficialii celor mai mari bănci din lume se îndreaptă spre Dubai pentru discuțiile privind schimbările climatice, specialiștii din industrie ridică întrebări cu privire la metodologia care stă la baza obiectivelor lor de finanțare ESG(environmental, social, governance).
Creditori precum Morgan Stanley, HSBC Holdings, Goldman Sachs Group și JPMorgan Chase au anunțat obiective individuale de finanțare durabilă pentru 2030, care variază între 750 de miliarde de dolari și 2 500 de miliarde de dolari.
Emily Farrimond, expert juridic la consultanța Baringa Partners, cu sediul la Londra, susține că absența unei metodologii consecvente „poate avea un impact asupra credibilității întregii piețe, generând temeri legate de spălarea ecologică”. Iar Greg Brown, avocat la firma Allen & Overy, atrage atenția asupra lipsei „unei legi sau a unui regulament” care să orienteze industria.
Contribuția băncilor la tranziția energetică va fi subiectul unei dezbateri aprinse, în timp ce discuțiile din cadrul negocierilor ONU privind clima se vor îndrepta spre sumele uriașe necesare pentru decarbonizare. Summitul COP28 va găzdui mult mai mulți bancheri și manageri de investiții decât orice altă conferință anterioară.
În absența unor reglementări, băncile au fost libere să își stabilească proprii parametri pentru a defini ceea ce contează ca fiind o investiție durabilă sau de tranziție climatică.
Unele dintre cele mai mari bănci din Marea Britanie, printre care Barclays și HSBC, nu includ fuziunile și achizițiile în obiectivele lor de finanțare sustenabilă, chiar dacă o tranzacție are elemente ESG, au declarat pentru Bloomberg reprezentanți ai băncilor.
De cealaltă parte a Atlanticului, este o altă poveste. Goldman, JPMorgan, Morgan Stanley, Bank of America și Citigroup contabilizează tranzacțiile de fuziuni și achiziții în obiectivele lor de finanțare sustenabilă. Cu toate acestea, unele dintre bănci includ valorile întregi ale tranzacțiilor în loc să includă doar comisioanele obținute.
Fuziunile și achizițiile nu ar trebui să fie incluse în obiectivele de finanțare sustenabilă, deoarece mărimea acestor tranzacții înseamnă adesea că „includerea lor poate distorsiona atingerea obiectivelor într-un mod în care alte servicii de consultanță nu ar face-o”, a declarat Farrimond, care oferă consultanță băncilor și administratorilor de active în materie de strategii ESG.
Un reprezentant al Morgan Stanley, care în august a precizat că a parcurs 70% din drumul spre atingerea celor 1.000 de miliarde de dolari în finanțare sustenabilă pe care le-a declarat investitorilor că le va atinge până în 2030, a refuzat să comenteze, dincolo de trimiterea la cel mai recent raport al băncii privind mediul, social și guvernanța.
Potrivit unui purtător de cuvânt, HSBC a făcut „progrese bune” în vederea atingerii obiectivului de finanțare sustenabilă pentru 2030, cuprins între 750 de miliarde și 1.000 de miliarde de dolari.
JPMorgan, care a publicat recent o actualizare a obiectivului său de finanțare sustenabilă pentru 2030, de 2,5 trilioane de dolari, include tranzacțiile în care a acționat în calitate de consilier doar dacă există o justificare clară de sustenabilitate.
Apoi, mai este și problema modului în care băncile își contabilizează activitățile de pe piețele de capital.
Anderson Lee este cercetător la World Resources Institute, care examinează declarațiile de finanțare durabilă din 2019. El a spus că activitatea WRI arată că majoritatea băncilor numesc subscrierea datoriilor „finanțare durabilă” atunci când aranjează tranzacții care sunt considerate a avea o componentă ESG, dar nu contabilizează emisiile din tranzacțiile aranjate pentru clienții care utilizează combustibili fosili.
Un alt domeniu în care există o divergență semnificativă între bănci este măsura în care acestea înregistrează împrumuturile legate de sustenabilitate.
Prin urmare, finanțarea climatică poate umfla cifrele băncilor. O structură-labirint de contabilitate face dificil de observat ce investiții se îndreaptă cu adevărat în economia reală.
