Protestele fermierilor din Europa sunt reacția față de ecologismul radical!

După luni de proteste ale fermierilor în orașele de pe întreg continentul, legiuitorii europeni se străduiesc să găsească soluții pentru le potoli furia – o reacție care a evidențiat compromisurile dificile cu care se confruntă guvernele în tranziția energetică.

Pentru a atinge “obiectivele în materie de climă”, liderii europeni au dezvăluit o serie de măsuri care ar urma să “reformeze” sectorul agricol. Cu toate acestea, au înfuriat zeci de mii de fermieri, care au organizat proteste masive pentru a-și exprima frustrările legate de presiunile economice exercitate de cele mai recente reglementări climatice, de creșterea costurilor de producție și de importurile străine ieftine

Demonstrațiile au continuat să agite Europa în această săptămână, când sute de agricultori cehi și greci au ieșit pe străzile din Praga și Atena, fiind cele mai recente dintr-un val de proteste care a cuprins toate țările europene, cu excepția a patru: Austria, Danemarca, Finlanda și Suedia.

„Pe măsură ce se impun reglementări mai stricte privind clima asupra fermierilor, există un cost, iar costul trebuie să fie suportat de undeva”, a declarat Caitlin Welsh, expert în securitate alimentară globală la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale. „Dacă costul este impus fermierului, ei bine, atunci fermierul va produce mai puțin. Fermierul va protesta. Vor exista ramificații”.

Aceste ramificații se concentrează acum mai mult, deoarece legislatorii – îngrijorați că grupurile de extremă dreapta vor exploata indignarea fermierilor înaintea alegerilor pentru Parlamentul European din iunie – cedează în fața unora dintre cererile lor. Dar chiar dacă legislatorii fac noi concesii, unii fermieri au promis că își vor intensifica lupta.

În timp ce nemulțumirile exacte variază în funcție de țară, fermierii europeni spun, în general, că sunt loviți de o furtună de presiuni convergente: o creștere a costurilor de producție și o scădere a prețurilor mondiale la alimente; importuri agricole ieftine care le-au inundat piețele, în special din Ucraina; și acum, de asemenea, un amestec de reglementări agricole naționale și ale Uniunii Europene care vizează subvențiile și utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor.

În ceea ce privește politicile la nivelul UE, o mare parte a frustrărilor fermierilor se îndreaptă către „European Green Deal”, planul Bruxelles-ului de reducere a emisiilor prin restructurarea sistemelor alimentare, de transport și energetice de pe continent. Acordul a stabilit obiective pe care sectorul agricol trebuie să le atingă până în 2030, inclusiv reducerea la jumătate a utilizării pesticidelor chimice și a substanțelor antimicrobiene și reducerea cu 20% a utilizării îngrășămintelor.

În Europa, unde o treime din bugetul UE merge în mod tradițional către sectorul agricol, mulți agricultori sunt, de asemenea, obișnuiți cu un sprijin generos din partea statului, iar propunerile de revizuire ale legislatorilor au stârnit o rezistență acerbă. În Germania, de exemplu, au izbucnit proteste din cauza planurilor Berlinului de a reduce subvențiile pentru carburanți acordate agricultorilor, în timp ce demonstrațiile din Franța s-au axat pe interzicerea pesticidelor.

Impozitarea azotului a fost o problemă cheie în Olanda, iar o reducere a impozitului pe venit a fost unul dintre punctele centrale ale protestelor din Italia.

Îngrijorați de înstrăinarea unei baze majore înaintea alegerilor pentru Parlamentul European din iunie, politicienii s-au grăbit să facă concesii pentru a-i liniști pe fermieri: UE a renunțat luna aceasta la propunerea sa majoră de a reduce utilizarea pesticidelor cu 50%, în timp ce Franța, Germania, Grecia și Italia și-au diluat planurile inițiale.

Cu un tupeu fantastic, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat în fața Parlamentului European că „Numai dacă ne atingem împreună obiectivele climatice și de mediu, agricultorii vor putea continua să își câștige existența”. Nu a crezut-o nimeni.

Ecologismul radical subminează siguranța alimentară și va distruge agricultura europeană. Revoltele fermierilor încearcă să-i trezească la realitate pe birocrații de la Bruxelles.