Autoconsumul individual și colectiv de energie, prin utilizarea panourilor fotovoltaice, întâmpină tot mai multe probleme, semnalează Comitetul Economic și Social European. Una dintre acestea este stocarea în baterii, care triplează, practic, prețul pe kWh. Mai mult, procesul de extracție a litiului necesită aproximativ două miliarde de litri pe tonă, la care se adaugă riscurile de distrugere a ecosistemului.
Comitetul Economic și Social European (CESE) și-a exprimat îngrijorările legate de tema UE privind autoconsumul individual și colectiv de energie, ca factor pentru realizarea tranziției verzi și a celei energetice și al echilibrului economic și social. Pentru energia intermitentă produsă de fotovoltaice ar exista doar trei soluții, susține CESE.
Prima ar fi ajustarea consumului, deplasându-l din momentele în care producția este insuficientă către perioadele în care se înregistrează vârfuri de producție, de exemplu prin programarea unor utilizări casnice cu consum ridicat, cum ar fi funcționarea aparatelor electrocasnice mari consumatoare de energie, în perioada de vârf de producție, prin reglarea activării sau a dezactivării aparatelor cu ajutorul instrumentelor domotice.
Cea de-a doua este stocarea unei părți din surplusul de energie produsă dar neconsumată, pentru a o utiliza într-o perioadă în care producția este mai scăzută. ”Această soluție prezintă însă un dezavantaj în stadiul actual al tehnologiei: stocarea unui kWh de energie fotovoltaică îi dublează sau chiar îi triplează costul, fără a mai lua în calcul costurile de mediu ale tehnologiei dominante pe bază de baterii litiu-ion. Există o altă posibilitate pe care UE ar trebui să o promoveze, și anume posibilitatea de a consuma energie electrică produsă în altă parte decât în imediata vecinătate a instalației individuale sau colective de producție proprie”, consideră CESE.
Cresc costurile
Ponderea tot mai mare a energiei din surse regenerabile volatile crește în mod semnificativ costurile sistemice ale rețelei. CESE subliniază că grilele tarifare existente (în afara perioadelor de vârf/în timpul perioadelor de vârf) nu au legătură cu vârfurile specifice ale producției de energie din surse regenerabile sau cu amprenta de carbon. În opinia CESE, autoconsumul este afectat și de alți factori.
De exemplu, sectorul fotovoltaic face obiectul mai multor situații neprevăzute: parametrii geografici influențează numărul de ore de lumină naturală de la o regiune la alta; ca atare, puterea instalațiilor și tipul lor trebuie să se adapteze la acești parametri (configurația acoperișului, umbră, sol); orientarea instalațiilor joacă și ea un rol, ceea ce influențează durata vieții panourilor.
”Din cauza constrângerilor tehnice, financiare și de reglementare, nu toți utilizatorii pot instala panouri. Într-adevăr, instalarea de panouri fotovoltaice este rezervată exclusiv proprietarilor care dispun de mijloacele financiare necesare și a căror locuință permite acest lucru, ceea ce exclude mulți locatari sau persoane care nu au capacitatea financiară de a se alătura unui proiect de producție proprie colectivă. În plus, anumite norme de urbanism interzic instalarea panourilor în zone clasificate (centre istorice, situri de patrimoniu remarcabile, situri clasificate în temeiul Codului mediului etc.)”, mai arată CESE.
Pericol pentru mediu
Costul financiar al instalației și al lucrărilor de întreținere aferente poate deveni în scurtă vreme prohibitiv dacă la el se adaugă costul alinierii circuitului electric casnic la standardele în vigoare, costul forței de muncă calificate etc, atrage atenția CESE. În plus, costurile de mediu ale stocării chimice în baterii umbresc, de asemenea, bilanțul autoconsumului.
”În prezent, tehnologia dominantă este tehnologia litiu-ion. Cu toate acestea, procesul de extracție a litiului necesită o cantitate foarte mare de apă (aproximativ 2 miliarde de litri pe tonă de litiu), iar cea mai mare parte a aprovizionării la nivel mondial provine dintr-o zonă aridă, <<triunghiul litiului>>, care cuprinde teritorii din Bolivia, Chile și Argentina. În plus, extracția generează deversări toxice, după cum o demonstrează scandalurile legate de uzina minieră Ganzizhou Rongda din Tibet, care a devastat ecosistemul local până la a obliga autoritățile să închidă uzina încă din 2013 (înainte de a permite redeschiderea acesteia în aprilie 2016), se mai precizează în documentul CESE. Mai mult, stocarea reprezintă un cost foarte ridicat – între 50 și 80 miliarde EUR pentru un singur TWh stocat, în cazul stocării intraanuale sau sezoniere, pentru a răspunde necesității de egalizare, fără a pierde din vedere că bateriile ar trebui reînnoite la un interval de 15, maximum 20 de ani.