Încă din primele zile ale războiului din Ucraina, piața gazelor naturale lichefiate (GNL) a înregistrat creșteri ale prețurilor fără precedent.
O creștere recentă a producției în țările europene a temperat ușor intensitatea acestor fluctuații de preț, însă experții de la S&P Global Commodity Insights avertizează că situația rămâne precară și instabilă privind dinamica cererii, riscurile geopolitice și vulnerabilitățile lanțului de aprovizionare.
Europenii rămân dependenți de importurile globale
Deși Europa dispune în prezent de rezerve suficiente, rămâne dependentă de importurile globale ca urmare a reducerii livrărilor prin conducte de către Rusia în 2022. O iarnă neobișnuit de rece ar putea determina o creștere suplimentară a prețurilor.
Traderii sunt atenți la recentele actualizări privind expirarea acordului de tranzit dintre Ucraina și Rusia și la modul în care va afecta livrările de gaze din regiune începând din ianuarie.
Pe de altă parte, Franța se orientează din ce în ce mai mult către energia nucleară, ceea ce duce la o scădere a cererii de GNL în producerea electricității.
Potrivit Modern Diplomacy, un raport al companiei norvegiene de consultanță Rystad sugerează că Europa ar putea fi nevoită să importe anul viitor încă 7,2 miliarde de metri cubi de gaze naturale lichefiate pentru a compensa pierderea livrărilor care tranzitează Ucraina, eventualele întreruperi ale aprovizionării survenind mai devreme decât se preconiza.
Problema aprovizionării
Pentru Austria, care a fost cel mai mare destinatar al gazului rusesc anul trecut, accentul s-ar pune pe creșterea importurilor din Germania prin punctul de intrare Oberkappel, care ar trebui să atingă capacitatea sa maximă anuală de 8 miliarde de metri cubi.
Fără gaz rusesc, Slovacia s-ar afla la capătul lanțului european de import, iar capacitatea suplimentară de regazeificare a Poloniei va deveni disponibilă abia în 2025.
Italia a obținut deja în mare măsură independența față de tranzitul ucrainean și are mai multe opțiuni pentru a înlocui gazele rusești prin conducte. Cu toate acestea, ar trebui să asigure aproximativ 3,75 miliarde de metri cubi anual pentru a aproviziona Slovacia și Austria.
În ceea ce privește Ungaria, se preconizează că țara se va confrunta cu o dependență și mai mare de gazele rusești, deoarece opțiunile alternative de import devin limitate din cauza dinamicii în schimbare a gazoductelor în Europa de Est și de Sud.
În cazul în care Moldova este aprovizionată din România prin conducta transbalcanică, capacitatea acestei rute va fi pe deplin utilizată, ceea ce va întrerupe fluxurile de gaze din România către Ungaria. O variantă pentru Budapesta a fi conducta TurkStream, prin Bulgaria și Serbia.
La 28 august, rezervele de gaze naturale din țările europene au fost raportate ca fiind pline în proporție de 91,98%. În ciuda acestei realizări, comercianții rămân precauți cu privire la instabilitatea GNL. Factorii cererii și ofertei variază.
Posibilitatea reducerii aprovizionărilor rusești în viitor nu ar duce decât la creșterea prețurilor și la o instabilitate și mai mare a pieței europene.