„Un sistem agroalimentar sustenabil creat în situații de criză”. Sub acest slogan promițător, joi și vineri, la Bruxelles, companiile din sector și reprezentanții UE vor discuta despre viitorul alimentației și al agriculturii.
Însă, având în vedere evoluțiile politice actuale, conferința anuală a Comisiei Europene pe teme agricole ar putea să recomande mai degrabă o soluție de rezervă, care să facă să se renunțe la progresele de mediu, decât să caute soluții pe termen lung pentru rezolvarea crizelor.Viitorul agriculturii europene a fost dezbătut intens și controversat de la începutul invaziei din Ucraina.
Agribusiness-ul și aliații politici de dreapta susțin că securitatea alimentară globală este amenințată iar soluția este creșterea producției de alimente. Dar nu există nicio problemă de producție alimentară și nici de disponibilitate pe piața UE.
În ceea ce privește cerealele și grâul, cele mai importante exporturi de alimente din Ucraina și Rusia, producția globală este de fapt foarte mare și nu se întrevede o penurie de alimente la nivel mondial.
În realitate, invazia Ucrainei a evidențiat fragilitățile deja existente ale sistemului agricol actual și a exacerbat criza prețurilor la alimente.
Povestea agribusiness-ului este o mascaradă, notează EUObersver. O perdea de fum pentru a atenua reformele și a menține agricultura industrială. O perdea de fum în care majoritatea factorilor de decizie politică europeni, inclusiv statele membre, cred în mod periculos.
Acest lucru este deosebit de clar în cazul dosarelor privind îngrășămintele și pesticidele, două domenii-cheie ale politicii emblematice a UE, Farm to Fork.
Politica stabilește obiectivul de a reduce utilizarea îngrășămintelor cu 20 % până în 2030. Producția, transportul și aplicarea acestora costă cinci la sută din consumul european de energie. Pe de altă parte, fără îngrășăminte și pesticide nu se poate face agricultură.
Deoarece îngrășămintele depind de combustibilii fosili, industria a făcut presiuni pentru a se asigura că are acces „accesibil” la gazele naturale, în condițiile în care aprovizionarea în Europa este extrem de limitată.
Problema este că fermierii – ale căror voci nu se prea aud prin birourile de la Bruxelles – nu vor beneficia de această dependență continuă.
Potrivit documentelor de înregistrare ale companiilor compilate într-un raport al Grain, profiturile combinate ale nouă dintre cele mai mari companii de îngrășăminte din lume au fost de aproape 13 miliarde de dolari în 2020.
Dacă nivelurile de profit raportate în prima jumătate a acestui an se mențin, vor obține câștiguri de peste 57 de miliarde de dolari. Valabil și în cazul dosarului pesticidelor.
Comisia Europeană a publicat în iunie propunerea sa de nou regulament (SUR) pentru reducerea la jumătate a utilizării pesticidelor până în 2030. Dar acest regulament este acum supus unui atac dur din partea miniștrilor europeni ai agriculturii.
Ei cer o a doua evaluare de impact pentru a întârzia și mai mult adoptarea propunerii, argumentând că cea actuală „nu ia în considerare impactul războiului din Ucraina asupra securității alimentare globale și amenințările care rezultă pentru Uniunea Europeană”.
Având în vedere că mandatul acestei comisii se încheie în 2024, este esențial să se finalizeze adoptarea regulamentului până atunci.
Captarea politicilor UE de către agribusiness îi împiedică pe factorii de decizie să abordeze adevăratele cauze ale insecurității alimentare. Nu există un deficit de producție, dar există o problemă de sărăcie alimentară, de accesibilitate inegală, de concentrare a pieței și de speculații financiare care cresc în mod artificial prețurile.
