Încă de la începutul majorării ratelor dobânzii , economiștii au analizat cu atenție viitorul politicilor monetare. Acum, se întreabă dacă, pe ambele părți ale Atlanticului, băncile centrale își vor continua strategia restrictivă.
Este limpede că aceste bănci au obiective mai complexe decât simpla combatere a inflației, deși comunicarea nu e punctul lor forte.
În trecut (la începutul anilor 1980, în 2000, în 2007-2008), o inflație comparabilă cu cea observată (în SUA, 9,1% la vârful din iunie 2022, încă 6,5% în decembrie 2022; în zona euro, 10,6% la vârful din octombrie 2022, încă 9,2% în decembrie) ar fi dus la o reacție extrem de violentă din partea băncilor centrale.
Rata de intervenție a Rezervei Federale a SUA ar fi fost ridicată la 10%, iar cea a Băncii Centrale Europene la 12%. În prezent, se preconizează că Fed nu va mai crește ratele dobânzilor la 5 sau 5,5%, iar BCE le va majora până la 4,5%.
Chiar și atunci când revine o inflație ridicată, notează Boursorama, băncile centrale trebuie să continue să mențină ocuparea forței de muncă și investițiile, de unde o politică monetară mult mai puțin brutală decât în trecut, căutarea unei „aterizări ușoare”, adică o dezinflație treptată, nu a dus la recesiune.
Piețele financiare consideră că începutul dezinflației în SUA și în zona euro va permite o reducere rapidă a ratelor dobânzilor înainte de sfârșitul anului 2023 în SUA și începutul anului 2024 în UE.Într-adevăr, până la sfârșitul anului 2022, inflația totală, inclusiv prețurile la energie și alimente, a fost în scădere în SUA și zona euro (-0,1% /-0,3% în decembrie).
FED și BCE nu monitorizează inflația totală, ci inflația de bază, care scade în SUA, dar crește în Europa. Inflația de bază reprezintă tendința de bază a inflației și depinde de creșterile salariale și de câștigurile de productivitate.
Probabil, inflația de bază va încetini în mod semnificativ doar în 2024, când creșterile salariale se vor reduce, pe măsură ce inflația totală (în principal din cauza inflației prețurilor la energie în 2023) va scădea.
Atât în Statele Unite, cât și în zona euro, această mișcare dezinflaționistă va fi încetinită de scăderea productivității, care duce la creșteri ale costurilor unitare cu forța de muncă, depășind cele ale salariilor.
Prin urmare, alegerea făcută de băncile centrale este să ducă o politică monetară care să nu fie foarte restrictivă, având în vedere nivelul inflației, pentru a menține creșterea economică, ocuparea forței de muncă și investițiile.Această alegere presupune ca ratele dobânzilor să rămână la un nivel destul de scăzut.
Rata reală a dobânzii pe termen scurt, calculată în funcție de inflația subiacentă, este în prezent de -1,2 % în Statele Unite și ar putea fi de aproximativ 0 % în primăvara anului 2023.
Rata reală a dobânzii pe termen scurt, calculată tot în funcție de inflația subiacentă, este de -4,5 % în zona euro și ar putea fi de -1,5 % la sfârșitul celui de-al doilea trimestru.
Bancherii centrali vor menține acest nivel intermediar pentru o perioadă lungă de timp.Concluzia: nu vor putea să revină la o politică monetară mai puțin restrictivă pentru cel puțin un an, dacă vor dori să evite o revenire a inflației.