În condițiile în care este aproape sigur că Rezerva Federală a SUA va lăsa ratele dobânzilor neschimbate la ședința de politică monetară de la sfârșitul acestei luni, atenția observatorilor băncilor centrale s-a mutat de cealaltă parte a Atlanticului.
Decizia Băncii Centrale Europene de a majora sau nu ratele la ședința de politică monetară de joi, pare destul de echilibrată. Potrivit AP, sunt mai puține suprize în ceea ce privește Banca Angliei, unde se așteaptă o creștere a ratei în cursul acestei luni, dar există posibilitatea unei pauze surpriză.
În spatele acestor apeluri pe termen scurt se află o dezbatere cu privire la cât de prevăzătoare își poate permite să fie politica monetară în această conjunctură și cât de credibilă este înlocuirea unor noi creșteri cu o politică de menținere a ratelor ridicate pentru mai mult timp.
Fed, deși este cea mai importantă dintre băncile centrale, poate fi cea mai simplu de evaluat. Va face o pauză în septembrie și își va menține opțiunea de a majora în continuare, cu un ton sever care să ofere acoperire pentru o tranziție treptată către o politică de așteptare.
Își va exercita opțiunea de a majora din nou ratele doar în cazul în care progresele în materie de inflație și de reechilibrare a pieței muncii se blochează pe fondul unei creșteri mai puternice decât se aștepta.
Întrebarea pentru BCE este dacă va oferi o pauză cu semnale care înclină spre o nouă majorare a ratelor în octombrie, dacă inflația nu se va mai tempera semnificativ, sau va mai face o singură majorare, cu un semnal mai neutru în continuare.
Unii economiști susțin că există motive pentru ca BCE să ia o pauză, în condițiile în care inflația de bază se îndreaptă încet spre o scădere, creșterea salariilor este în linie cu proiecțiile și încetinirea economică se răspândește.
Ideea că BCE ar trebui să majoreze ratele înainte ca „fereastra de oportunitate” să se închidă este un nonsens: o bancă centrală nu ar trebui să facă niciodată ceva ce nu ar putea justifica să facă o lună sau două mai târziu.
Dar Isabel Schnabel, membru al consiliului BCE, a avertizat că factorii de decizie „nu pot schimba nevoia de a înăspri și mai mult politica monetară astăzi cu promisiunea de a menține ratele la un anumit nivel pentru mai mult timp”.
În teorie, o bancă centrală poate asigura o anumită constrângere prin stabilirea ratelor la niveluri semnificativ restrictive pentru o perioadă mai scurtă de timp sau la niveluri mai moderat restrictive pentru o perioadă mai lungă de timp.
O traiectorie mai lină a ratelor este preferabilă unei creșteri și descreșteri bruște, permițând mai mult timp pentru evaluarea datelor.