Politica monetară și inflația. Gardienii euro au o problemă de 5 trilioane de euro

Oficialii Băncii Centrale Europene, care se întreabă dacă au crescut suficient de mult costurile de împrumut, se confruntă cu o problemă similară: cum să se asigure că politica lor continuă să funcționeze.

Președinta Christine Lagarde și colegii săi caută să modernizeze rețeaua care leagă BCE de bănci, la 15 ani de când prăbușirea Lehman Brothers a marcat începutul unei ere a instrumentelor neconvenționale de lichiditate – și, în cele din urmă, a relaxării cantitative.

Oficialii nu pot da timpul înapoi și nu pot recrea pur și simplu sistemul de piață monetară din trecut. Dar, în lipsa unei revizuiri, potrivit Bloomberg,  reducerea deținerilor de obligațiuni și a împrumuturilor pe termen lung ale BCE, care totalizează în prezent 5 300 de miliarde de euro, ar putea în cele din urmă să denatureze mecanismele de politică monetară pe care le folosește în lupta împotriva inflației.

Soluțiile încercate de alte bănci centrale sunt o sursă de inspirație, dar nu există un model simplu. Prin urmare, oficialii BCE, după ce au luat în septembrie o decizie la limită de a majora din nou ratele, trebuie să se gândească serios la întreaga funcționare a cadrului lor monetar.

Factorii de decizie doresc ca personalul să elaboreze idei care să regândească legătura BCE cu sistemul financiar și, prin extensie, cu economia însăși. Lagarde a promis rezultate la începutul anului viitor.

Bilanțul

Principala prioritate a oficialilor este reducerea bilanțului care s-a mărit în anii care au trecut de la criza financiară mondială din 2008, un proces care va contribui la înăsprirea politicii monetare și va crea spațiu pentru potențiale achiziții în cazul unor crize viitoare.

Dar reducerea bilanțului înseamnă, în mod eficient, să se debaraseze sistemul financiar de lichiditatea abundentă a băncii centrale. Acest lucru nu este ușor, pentru că este ceea cu ce s-au obișnuit instituțiile. Prin urmare, oficialii trebuie să se străduiască să asigure o funcționare fără probleme și să evite undele de șoc.

Alimentarea băncilor

Când BCE a început să ofere lichiditate nelimitată tuturor băncilor în 2008, a fost începutul sfârșitului unei lumi în care acestea își împrumutau bani între ele, în loc să se bazeze pe banca centrală, și în care factorii de decizie controlau strict cantitatea de bani din sistem pentru a ghida ratele pieței în interiorul unui coridor. Achizițiile de obligațiuni pe scară largă au oprit apoi definitiv acest sistem.

În cele din urmă, mulți oficiali visează să recreeze mediul de dinaintea crizei, deși se tem că instituțiile ar fi putut pierde know-how-ul necesar pentru a opera în acest mediu.

Responsabilii politici și-au pierdut ei înșiși vizibilitatea. Aceștia ar vrea să știe de ce fonduri are nevoie sistemul bancar, dar nu există o modalitate ușoară de a afla.

Cererea este cu siguranță mai mare decât era înainte, din cauza reglementărilor mai stricte și a preferinței pentru rezerve suplimentare.

Un document comandat de BCE estimează că băncile ar avea nevoie de rezerve de aproximativ 1,4 trilioane de euro pentru a menține sistemul în funcțiune.

Robinet de lichiditate

Cadrul actual alimentează cu forța lichiditatea în sistemul financiar și stabilește un nivel minim pentru costurile de împrumut – o limită inferioară – în loc să încerce să orienteze ratele și cu o limită superioară, într-un sistem cunoscut sub numele de coridor.

Această abordare axată pe ofertă nu poate garanta că lichiditățile abundente sunt distribuite în mod egal în fiecare colț al uniunii monetare, ceea ce înseamnă că nu pot fi excluse crizele de finanțare.

Oficialii BCE analizează dacă acest lucru este încă optim. Rezerva Federală s-a angajat să mențină un astfel de cadru similar, dar asta înseamnă să îngrijească un bilanț permanent mai mare.

Indiferent de ce vor decide factorii de decizie ai BCE, timpul trece. Din cele 4 800 de miliarde de euro deținute de bancă în obligațiuni, aproximativ 333 de miliarde de euro vor fi scoase din bilanț până în septembrie anul viitor. Alte 491 de miliarde de euro din împrumuturile pe termen lung vizate vor expira până la sfârșitul anului 2024.