Chiar și în timpul primei perioade de lună de miere care a însoțit aderarea Chinei la Organizația Mondială a Comerțului în 2001, era clar că Washingtonul și Beijingul – așa cum spune un proverb chinezesc – „împart același pat, dar visează diferit”.
Bill Clinton a salutat aderarea Chinei, însă Jiang Zemin a avut o opinie diferită. El a avertizat că adevăratul motiv al Americii era „occidentalizarea și divizarea țărilor socialiste”.
La mai bine de 20 de ani mai târziu, această fricțiune timpurie s-a metastatizat, relatează Financial Times. OMC – care își organizează săptămâna aceasta conferința ministerială bienală – a devenit ostatica diviziunilor puternice dintre SUA și China.
Gigantul asiatic își accelerează eforturile de a construi o arhitectură comercială alternativă care să fie izolată de influența SUA și centrată pe țările în curs de dezvoltare.
În acest sens, principala strategie a Beijingului este de a valorifica legăturile cu „sudul global”, încurajate prin Inițiativa Belt and Road (BRI), un program de investiții de un miliard de dolari, lansat în 2013, care numără printre participanți peste 140 de țări din Asia, Africa, America Latină și din alte părți.
Arhitectura în curs de construcție se învârte acum în jurul unei rețele de „acorduri de liber schimb” (ALS) bilaterale și regionale centrate pe China, care permit comerțul cu tarife scăzute, promovând în același timp fluxurile de investiții directe.
Această rețea – care include în prezent 28 de țări și teritorii care preiau aproape 40% din exporturile chinezești – înseamnă că, în cazul în care mandatul OMC de a menține lumea deschisă pentru comerțul liberalizat se destramă, China va avea cel puțin un sistem de rezervă parțială. Niciunul dintre acordurile de liber schimb ale Chinei nu include SUA sau țări din UE.
„China a simțit că trebuie să construiască un sistem alternativ care să servească propriilor interese”, spune Henry Gao, profesor de drept la Singapore Management University și consilier al OMC.
Majoritatea analiștilor nu prevăd scenarii drastice precum dispariția OMC. Dar unii susțin că multiplele provocări cu care se confruntă organizația – inclusiv crearea unor arhitecturi paralele de acorduri de liber schimb, cum ar fi cea pe care o construiește China – ar putea să o submineze în mod semnificativ.
„Amenințările multiple sugerează că viitorul OMC este departe de a fi asigurat”, a scris Mark Linscott, fost reprezentant adjunct al SUA pentru comerț, într-un document pentru Atlantic Council.
Exporturile de mărfuri ale Chinei către toate țările și teritoriile acoperite de rețeaua sa de acorduri de liber schimb au reprezentat aproximativ 38% din exporturile sale mondiale în cele 12 luni până la sfârșitul lunii octombrie a anului trecut.
Având în vedere că, în această perioadă, China – de departe cel mai mare exportator mondial – a livrat 3,43 miliarde de dolari în întreaga lume, rețeaua de liber schimb a absorbit 1,3 miliarde de dolari din acest total.
China exportă mai mult către rețeaua sa de ALS decât au făcut al patrulea și al cincilea exportator mondial, Olanda și Japonia, în întreaga lume în 2022.
Un acord de liber schimb China-Singapore la sfârșitul anului 2008 a fost urmat în 2010 de un acord de ALS China-Asean cu toate cele 10 țări care alcătuiesc gruparea economică din Asia de sud-est.
Însă, după ce SUA au exclus China din discuțiile pentru aderarea la Parteneriatul Trans-Pacific, un mare acord comercial multilateral semnat în 2016, Beijingul și-a lansat cu adevărat programul ALS.
Cel mai mare succes a fost negocierea aderării la Parteneriatul economic regional cuprinzător cu 15 țări, care a intrat în vigoare în 2022. Membrii RCEP contribuie cu aproximativ o treime din PIB-ul mondial.
Pe termen mai lung, Beijingul se va concentra pe o mai mare orientare a comerțului său către țările în curs de dezvoltare, folosindu-se de legăturile sale cu cele peste 140 de țări vizate de BRI și semnând acorduri de liber schimb cu acestea.
Această tendință este în plină desfășurare: exporturile Chinei către cele 10 țări membre ale Asean – toate incluse în BRI – au depășit exporturile către SUA în 2023. În sens mai larg, schimburile comerciale ale Chinei cu țările BRI le-au depășit pe cele cu SUA, UE și Japonia la un loc.