AcasăEconomiePetrolul câștigă: activiștii de mediu își bat gura de pomană

Petrolul câștigă: activiștii de mediu își bat gura de pomană

Aurul negru este aici pentru a rămâne

Ministrul Energiei din Arabia Saudită, prințul Abdulaziz bin Salman, consideră că revenirea mega-tranzacțiilor petroliere este „o dovadă” că „hidrocarburile sunt aici pentru a rămâne”.

Pe bună dreptate, de  ce ar fi cheltuit Chevron și ExxonMobil peste 120 de miliarde de dolari împreună pentru a cumpăra Hess și Pioneer dacă ar fi crezut că cererea de petrol riscă să intre în declin?

„Nu cred că cineva ar cumpăra un activ pe care va trebui să-l înghețe și să nu-l folosească”, a precizat  Abdulaziz.

Mike Wirth, directorul executiv al Chevron, spune cu siguranță că nu vede un vârf iminent al cererii de petrol, prezentându-se ca un realist împotriva unei “bande tot mai mari de activiști de mediu”.

Agenția Internațională pentru Energie, organismul de supraveghere a petrolului din Occident, nu are „nici pe departe dreptate” că toți combustibilii fosili, inclusiv petrolul și gazele, vor cunoaște un vârf al cererii înainte de sfârșitul acestui deceniu.

„Poți construi scenarii, dar noi trăim în lumea reală și trebuie să alocăm capital pentru a satisface cererile din lumea reală”, a declarat Wirth pentru Financial Times.

OPEC, pe care Arabia Saudită o domină din ce în ce mai mult, a prognozat în urmă cu două săptămâni că, în loc să atingă un vârf, cererea de petrol va crește cu aproximativ 15% de acum până în 2045, ajungând la 116 milioane de barili pe zi.

Membrii grupului acuză AIE că a devenit politizată și au afirmat că a alimentat volatilitatea pe piețele petroliere.

Pentru o industrie care a fost lovită din toate părțile în ultimii ani, de la activiștii de mediu până la investitori nesiguri cu privire la viitorul său pe termen lung, este cu siguranță o ușurare: petrolul și-a recăpătat curajul.

Opinia opusă este că tranzacțiile Chevron și Exxon nu marchează începutul unei ere extinse a petrolului, ci reflectă ceea ce ar putea fi numit „noua eră a incertitudinii energetice”. Puțin probabil și departe de realitate.

În primul rând, cei mai mari producători nu vor fi neapărat grav afectați de o scădere a cererii dacă pot pompa barilii necesari mai eficient decât rivalii lor.

În al doilea rând, Fatih Birol, directorul AIE – care a lucrat el însuși cândva pentru OPEC- nu mai pare o voce credibilă. A fost portretizat de unii drept un trădător încă de când a susținut în 2021 că nu sunt necesare noi exploatări de petrol și gaze dacă lumea dorește să limiteze încălzirea globală la 1,5 grade Celsius în cadrul acordului de la Paris.

AIE își bazează prognozele pe scenarii teoretice –  pentru următorii 30 de ani – bazate pe reușita tranziției energetice și implementarea politicilor de mediu. Dar astfel de obiective sunt departe de finalizare și se pot numi planuri costisitoare și netestate ce pot duce la împovărarea extremă a guvernelor și la dezindustrializare.

author avatar
Radu Jacotă Redactor