Perdanții tarifelor lui Trump

Donald Trump a amenințat Europa cu o serie de tarife vamale, după ce a impus taxe de 25 % (înainte de a le suspenda) asupra Mexicului și Canadei.

Președintele american poate fi capricios și adesea bătăuș, dar este și (după cum sugerează Financial Times) „înșelător de negociabil”: a suspendat tarifele după ce a obținut concesii atât din partea Mexicului, cât și a Canadei cu privire la chestiuni politice.

Pe măsură ce începem să ne împăcăm cu noua realitate a lui Trump, să luăm în considerare posibilii câștigători și pierzătorii războiului său tarifar, scrie The New Statesman. În primul rând, trebuie ținut cont de un principiu relativ simplu, de bun simț: impunerea de taxe la import pentru bunurile care intră într-o țară afectează consumatorii mai mult atunci când aceștia depind foarte mult de importurile de peste mări.

Înjumătățirea importurilor SUA

Tarifele de retorsiune ale Chinei asupra unor bunuri precum utilajele nu vor avea un impact prea mare în China, de exemplu, deoarece consumatorii chinezi sunt mai dependenți de utilajele europene decât de cele americane. Dar tarifele americane asupra importurilor chinezești ar putea avea efect. De fapt, deja mușcă.

Războiul tarifelor purtat de Trump în prima sa administrație a continuat într-o oarecare măsură sub Joe Biden. În 2018, când s-au impus taxe de import de 7,5 % și 25 % pentru anumite bunuri chinezești, valoarea totală a bunurilor importate din China în SUA a scăzut în mod natural, apoi a deviat și a scăzut și mai mult.

Din 2023, Mexicul și Canada sunt primul și al treilea partener comercial al Americii. O aplicare generalizată a tarifelor la mărfurile mexicane și canadiene nu ar schimba prea mult clasamentul (China ar redeveni cel mai mare partener comercial al Americii).

Dar presupunând că ceea ce s-a întâmplat cu importurile chinezești se poate întâmpla și în alte părți, importurile canadiene ar scădea de la 429 miliarde de dolari la 223 miliarde de dolari. Iar valoarea importurilor mexicane ar scădea de la 480 de miliarde de dolari la 250 de miliarde de dolari.

Impactul de sute de miliarde asupra industriilor din Canada și Mexic ar duce aproape sigur la pierderea de locuri de muncă (oricât de temporară); la rândul lor, mai puțini oameni ar putea cumpăra produse americane; mai puțini afaceriști din SUA ar reuși să își exporte bunurile.

Pe scurt, valoarea bunurilor trimise Americii de către cei mai mari parteneri comerciali ai săi s-ar putea înjumătăți. Și asta înainte de a lua în considerare efectele în lanț.

Americanul mediu pierde 400 de dolari pe an

Americanul mediu care i-a acordat lui Trump un al doilea mandat pe baza presupunerii prudenței fiscale și a reducerii costului vieții ar putea avea o surpriză. Iar întreprinderile care depind de importurile din străinătate se vor confrunta cu costuri semnificativ mai mari, ceea ce ar putea duce la pierderea de locuri de muncă.

Impactul este mai greu de cuantificat pentru gospodării. Veniturile deja obținute din tarifele impuse Chinei se ridică la miliarde de dolari. Tarifele impuse Canadei și Mexicului ar aduce, de asemenea, miliarde de dolari – Tax Foundation estimează o sumă cuprinsă între 31 și 36 de miliarde de dolari din Canada și între 41 și 47 de miliarde de dolari din Mexic.

Pe o simplă foaie de calcul, pare a fi un câștig bun. Dar efectele în lanț în ceea ce privește creșterea prețurilor, cheltuielile de consum, pierderile de joburi și PIB-ul în general ar putea fi dăunătoare, reducând veniturile nete totale ale fiscului SUA.

Presupunerile privind o lovitură a productivității ar putea afecta veniturile medii doar cu 1,1 %. Dar asta înseamnă aproape 400 de dolari pe an. Presupunând că nu există nicio schimbare de comportament din partea consumatorilor și că vor exista creșteri de prețuri din partea exportatorilor de peste mări pentru a compensa costurile tarifare, acești 400 de dolari pe an ar deveni doar punctul de plecare pentru alte solicitări asupra buzunarelor americanilor.