Uniunea Europeană este blocată într-un paradox. Aproape toată lumea este de acord că majoritatea recomandărilor lui Mario Draghi pentru creșterea productivității sunt bune. Dar puțini se așteaptă ca statele membre să ajungă la un acord pentru a pune în comun resursele necesare.
Unele dintre cele mai importante idei ale lui Draghi au fost mult timp afectate de divergențele politice din 27 de țări, de rivalitățile comerciale naționale sau de refuzul liderilor de a acorda prioritate unor măsuri adesea extrem de tehnice, relatează Finacial Times. Uniunea piețelor de capital a fost frânată. La fel și investițiile în apărare.
Peste toate acestea, motorul tradițional de integrare franco-germană al Europei pare la fel de învechit ca un motor cu combustie internă în China. Parisul este paralizat de alegerile care au produs un parlament fără majoritate; Berlinul este paralizat de un guvern care a căzut de mult în dizgrația alegătorilor și, se pare, chiar a lui însuși.
Cum ar fi dacă s-ar putea identifica un grup de națiuni care să aibă suficientă încredere unele în altele și să aibă preferințe politice suficient de asemănătoare în a forma o „coaliție a doritorilor” pentru integrarea mai profundă pe care Draghi și alții o solicită?
Dispozițiile din tratatele UE privind „cooperarea consolidată” permit unui număr de până la nouă țări să facă acest lucru cu sprijinul deplin al instituțiilor blocului comunitar atunci când un acord mai larg este dificil de obținut.
Cei șase Nordici și Baltici, plus Irlanda și Olanda
Cele trei state baltice și cele trei state nordice membre ale UE colaborează deja sub denumirea de „Cei șase Nordici și Baltici”. Țările nordice beneficiază de 70 de ani de călătorii fără pașaport și de libera circulație a persoanelor. Sunt de aceeași părere în domenii precum reglementarea financiară și chestiunile fiscale, apărarea, securitatea, comerțul și clima.
Adăugați Irlanda și Olanda pentru a regrupa ceea ce cu câțiva ani în urmă era cunoscută sub numele de „Noua Ligă Hanseatică”, și veți obține cele mai dezvoltate piețe de capital din UE. Împreună, aceste opt state se apropie de Franța ca populație. O egalează în ceea ce privește dimensiunea economică. Și puterea lor stă în număr.
Avantaje economice și politice
Nu este greu de imaginat un bloc coeziv centrat pe „NB6”, care să recruteze suficiente alte țări pentru a menține cvorumul de nouă țări pentru o cooperare consolidată.
Premiul economic este evident. O regiune deja inovatoare, cu piețe de capital care funcționează mai bine decât restul Europei, ar spori capacitatea antreprenorilor din UE de a obține bani și de a-și intensifica activitatea fără a fi nevoiți să traverseze Atlanticul. Sectoarele financiare ar avea de câștigat.
Există, de asemenea, avantaje politice. Aceste țări ar putea construi ceva ce își doresc, fără a fi blocate de necesitatea de a face compromisuri cu blocul mai larg.
Simpla perspectivă a unei astfel de coaliții ar putea scoate din impas alte state care se tem să nu fie lăsate în urmă. Alternativ, alții ar veni mai târziu, dar în condițiile deja definite de primii care au adoptat-o.
Prin urmare, abordarea ar necesita o schimbare profundă a perspectivei pentru flancul nordic al Europei. În locul unor țări mici care joacă un rol secundar și care suspectează puterile continentale, regiunea ar trebui să se vadă pe sine ca un lider al continentului într-o lume din ce în ce mai periculoasă.
De ce flancul nordic si nu cel estic?