Sancțiunile economice au fost considerate mult timp un fel de substitut pașnic al acțiunilor militare, o modalitate eficientă de a forța țările să respecte standardele internaționale fără a recurge la brutalitatea conflictelor.
Dar au și o parte întunecată: cauzează, de obicei, daune majore populației civile, chiar dacă obiectivul lor principal este de a viza elitele militare sau politice. De exemplu, sancțiunile extinse impuse după Războiul din Golf au avut efecte umanitare dezastruoase asupra Irakului.
Tendințe similare au fost observate în Venezuela, unde economia deja instabilă a fost grav afectată de sancțiunile americane îndreptate împotriva administrației Nicolas Maduro, relatează Modern Diplomacy. Conform unei analize din 2019 a Centrului pentru Cercetare Economică și Politică (CEPR), sancțiunile SUA între 2017 și 2018 au împiedicat peste 40 000 de venezueleni să aibă acces la importuri esențiale precum alimente și medicamente.
Consolidarea regimurilor autoritare
Sancțiunile pot avea, de asemenea, consecința neintenționată de a întări regimurile pe care sunt menite să le afecteze. Pentru a înăbuși opoziția și a-și consolida puterea, guvernele sancționate mobilizează frecvent sprijin pe plan intern, prezentând sancțiunile drept acte de agresiune străină.
Regimul Kim din Coreea de Nord a reușit să reziste deceniilor de sancțiuni economice severe prin utilizarea neîncrederii internaționale pentru a-și intensifica dictatura și a izola poporul de lumea exterioară. Sancțiunile pot consolida autoritarismul mai degrabă decât să îl slăbească.
În același mod, sancțiunile impuse Rusiei au fost concepute pentru a exercita presiuni asupra administrației lui Vladimir Putin. Cu toate acestea, mulți ruși văd sancțiunile ca pe o dovadă a dezaprobării occidentale, ceea ce a dus la o creștere a naționalismului decât la o scădere a poziției Kremlinului.
Prin urmare, influența lui Putin a devenit mai puternică, iar Rusia a început să acționeze mai agresiv, în loc să se împace cu comunitatea internațională.
Alternative
Având în vedere rezultatele contradictorii ale sancțiunilor, trebuie luate în considerare alternative care ar putea atinge aceleași obiective fără efectele secundare negative.
Națiunile necooperante pot fi constrânse să respecte standardele internaționale prin intermediul diplomației, al angajamentului și al ajutorului condiționat. Un exemplu este succesul încercărilor diplomatice de a implica Cuba după decenii de sancțiuni. Relațiile dintre Washington și Havana s-au îmbunătățit semnificativ în anii 2010 ca urmare a relaxării progresive a sancțiunilor impuse regimului comunist și a angajamentului diplomatic, subliniind valoarea comunicării în detrimentul presiunii.
O alegere alternativă o reprezintă sancțiunile inteligente( smart sanctions) care vizează anumite persoane, funcționari guvernamentali sau industrii, decât economii întregi.
Statele Unite au impus astfel de sancțiuni oligarhilor ruși, limitându-le accesul la articolele de lux și la sistemele bancare occidentale. Această strategie pune presiune asupra factorilor de decizie importanți, minimizând în același timp impactul umanitar mai larg.
Dilema
Există o dilemă în ceea ce privește sancțiunile economice. Deși acestea sunt utilizate frecvent ca instrumente diplomatice și de menținere a păcii, eficacitatea lor variază și, uneori, înrăutățesc conflictele în loc să le amelioreze.
Factorii de decizie politică trebuie să ia în considerare posibilele avantaje și dezavantaje ale sancțiunilor înainte de a le adopta ca armă de politică externă.
Întrebarea rămâne încă valabilă: sunt sancțiunile economice un rău necesar într-o lume care aspiră la pace sau sunt un instrument brutal care prea des se întoarce împotriva sa și alimentează conflicte mai intense? Istoria demonstrează că soluția nu este chiar evidentă.