Paradoxul tranziției la energia verde. Guvernele intră în faliment

Într-o analiză referitoare la strategiile pentru tranziția la energie verde, Agenția Internațională a Energiei atrage atenția asupra unei consecințe periculoase a dispariției taxelor din petrol. Practic, acestea reprezintă o cotă bugetară importantă pentru toate guvernele, care se vor trezi fără resurse financiare. Soluția ar fi taxarea carbonului, adică majorarea taxelor pentru populație și companii, dar veniturile vor fi mult mai mici.

Șocurile tranziției rapide către energia verde nu sunt legate doar de investițiile uriașe în rețele și în reconstrucția sistemelor energetice, ci și de dispariția unor importante surse de venit. Agenția Internațională a Energiei (IEA) avertizează asupra faptului că tranziția înseamnă schimbări uriașe în fluxurile de venituri legate de energie, care vor avea implicații majore pentru guverne, în special pentru economiile producătoare.

Taxele pe producția și utilizarea energiei sunt surse importante de venituri pentru guverne în întreaga lume, iar acestea se vor schimba profund pe măsură ce lumea trece prin tranziție. Situația variază foarte mult în funcție de țară, dar la nivel global guvernele au avut un surplus de venituri din energie (3,4 trilioane dolari), față de cheltuielile cu energia (1,1 trilioane dolari) în ultimii ani. Taxele pe producția de energie, în mare parte din petrol, au avut o medie aproximativ 1,5 trilioane dolari în ultimii ani.

Guvernele primesc, de asemenea, 1,8 trilioane dolari din taxe privind utilizarea energiei, din nou în mare parte din petrol, și aproape 100 de miliarde dolari din prețul carbonului, susține IEA. ”În tranzițiile rapide la energie curată, scăderea veniturilor guvernamentale din impozite pe producția și utilizarea combustibililor fosili este parțial compensată de veniturile mai mari din prețul carbonului. Venitul net guvernamental din sectorul energetic se înjumătățește până în 2035 în scenariul net zero. Guvernele vor trebui să formuleze strategii pentru a găsi surse alternative de venit fără a penaliza utilizarea energiei electrice (care este deja mai puternic impozitată decât combustibilii în multe țări)”, se arată în analiza IEA.

Tot populația plătește

Extinderea domeniului de aplicare a prețului carbonului la sectoare precum transportul și clădirile ar putea însemna că gospodăriile cu venituri plătesc o proporție mai mare din costurile totale ale CO2, dacă vor continua să utilizeze combustibili fosili, semnalează raportul IEA. ”Ar fi implicații și mai mari la nivel internațional, cu reduceri drastice ale taxelor de combustibili fosili plătibile exportatorilor de petrol și gaze. Cum se desfășoară asta în practică depinde de modul în care prețurile combustibililor evoluează, dar efectul în timp este de a crea tensiuni grave asupra țărilor care sunt puternic dependente astăzi de veniturile din hidrocarburi”, se precizează în analiza IEA.

Deși tranzițiile energetice oferă o cale către energie mai ieftină, guvernele, producătorii și consumatorii trebuie să fie atenți la denivelările de pe parcurs, dat fiind că tranzițiile nu sunt imune la șocuri de preț. Tensiunile și revoltele geopolitice rămân factori potențiali importanți ai volatilității, ambele pe piețele tradiționale de combustibil și, într-un mod mai indirect, în lanțurile de aprovizionare cu energie curată, mai arată IEA. Agenția consideră că trecerea la un sistem energetic mai electrificat aduce, de asemenea, în joc un nou set de pericole care sunt mai locale și regionale, mai ales în cazul în care investițiile în rețele, flexibilitatea și răspunsul la cerere rămân în urmă.

Șocul prețurilor

Pe lângă măsurile preventive, guvernele trebuie să fie pregătite să reacționeze atunci când intervine șocul prețurilor, inclusiv cu măsuri specifice pentru a proteja segmentele vulnerabile ale populației, se precizează în raportul IEA. În timpul recentei crize energetice globale, guvernele au cheltuit 900 de miliarde dolari pentru a ajuta consumatorii să gestioneze prețurile crescute ale energiei. ”Trei sferturi din acest sprijin nu a fost țintit pentru a-i proteja pe cei mai nevoiași și a fost, în schimb, administrat tuturor consumatorilor. Pregătirea de a gestiona riscurile în viitor înseamnă proiectarea prealabilă a mecanismelor de suport care pot fi limitate în timp și direcționate”, susține IEA.