Reformele, libera inițiativă, antreprenorii și întreprinderile sunt baza dezvoltării economice și bunăstării Marea guvernare a revenit în lumea occidentală. Limbajul subvențiilor, protecționismul și strategia industrială condusă de stat sunt din nou în centrul dezbaterilor politice.
Atitudinea publicului față de creatorii de bogăție s-a înrăutățit de ceva vreme. Dar, pe măsură ce intervenționismul de stat joacă un rol mai important în economii, este ușor să pierdem din vedere rolul esențial pe care întreprinderile și antreprenorii l-au jucat în generarea prosperității, comentează Financial Times.
Puterea capitalismului
În cartea How Nations Escape Poverty, Rainer Zitelmann, istoric și sociolog german, reamintește de puterea capitalismului. Subliniază modul în care Polonia și Vietnamul, două națiuni care au fost devastate de război și de o guvernare deficitară în secolul XX, au devenit în prezent studii de caz privind succesul dezvoltării.
Unele prognoze sugerează că venitul pe cap de locuitor al Poloniei l-ar putea depăși pe cel al Regatului Unit în următorii 10 ani. Vietnamul este una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din lume. Zitelmann susține că succesul ambelor națiuni este rezultatul concentrării pe crearea de bogăție și companii – și al reformatorilor care au permis acest lucru.
După ce monopolul Partidului Comunist polonez asupra puterii a luat sfârșit în 1989, Leszek Balcerowicz a devenit ministrul de finanțe al noului guvern democratic. A contribuit rapid la stabilizarea inflației, a pus în funcțiune o bursă independentă și a privatizat întreprinderile de stat nerentabile.
În Vietnamul condus de socialiști, adoptarea sectorului privat a fost mai treptată. După ce un experiment cu agricultura colectivizată a condus la penurii alimentare, reformele pieței au luat amploare în anii 1980.
În ambele națiuni s-a pus un accent mai mare pe indivizi – mai degrabă decât pe ajutor guvernamental sau străin – ca sursă de creare și creștere a bogăției. Pe măsură ce întreprinderile private s-au extins, au crescut și veniturile și ocuparea forței de muncă.
În cartea sa, Zitelmann citează mai multe sondaje, care arată că cetățenii vietnamezi și polonezi tind să aibă o atitudine mai favorabilă față de cei bogați decât americanii sau germanii, de exemplu.
În Vietnam, cuvântul „capitalism” este asociat mai mult cu progresul, inovarea și alegerea, ceea ce conduce la un cerc de câștiguri în continuă expansiune. Un alt studiu arată că atitudinile pozitive față de sistemele economice liberale din Polonia le depășesc cu mult pe cele din majoritatea celorlalte națiuni avansate.
Experiențele din economiile dezvoltate privind inegalitatea, multinaționalele care se sustrag de la plata impozitelor și concurența din străinătate au înrăutățit opiniile față de piețele libere și au dat naștere unei atitudini mai „cu sumă zero” a creatorilor de bogăție privată.
Unele dintre acestea au fost folosite pentru a justifica o intervenție sporită a statului, pe lângă provocările tot mai mari reprezentate de îmbătrânirea populației și securitatea națională.
Nici Vietnamul și nici Polonia nu sunt lipsite de probleme, fie ele economice sau politice. Cu toate acestea, evaluarea lui Zitelmann subliniază în timp util ceea ce poate realiza libera inițiativă.
