După firmele din domeniul energiei și cele care conduc Big Pharma, vor acum să se înfrupte din bugetul Uniunii Europene și șmecherii industriei de armament. Era și timpul să fie asumat public acest scop, mai ales că, pe neveu, tragem de vreo doi doar pentru înarmare. Nimic altceva nu mai contează, miliardele curg spre firmele producătoare de rachete, bombe, tancuri și avioane. Americanii au primit felia cea mai mare, dar nu e de ajuns.
Europa este un elefant cu picioare de lut. Nu are o forță armată de temut (comparativ cu SUA și Rusia), dar are bani mulți. Foarte mulți, căci bugetul Uniunii nu-i de neglijat. Și, bineînțeles, sunt destui care-i fac ochi dulci.
Ursula la ei, Vlăduț la noi
În pandemia Covid, am fost forțați să înghițim hapul – miliarde de euro au zburat în conturile Big Pharma, plătite pe niște vaccinuri experimentale, care ulterior au ajuns să fie distruse (aruncate la chiuvetă) chiar de autorități. O mai întreabă cineva „azi” de sănătate pe Ursula von der Leyen? A dat banii americanilor de la Pfizer, s-au agitat puțin apele, dar prietena golanilor farmaceutini a căzut în picioare; mai mult, a mai primit un mandat la șefia Comisiei Europene. Răsplata pentru combinația cu vaccinuri a venit prompt.
Avem și noi în România un specimen – Vlăduț de la USR. L-a pus cineva să răspundă pentru izoletele din pandemie? A fost chemat să dea vreo explicație? Nein, cum ar zice Iohannis când simte că protejații lui sunt în pericol.
Un material apărut în Politico dezvăluie planul pus la cale de Mario Draghi. Cine este personajul? Fost președinte al Băncii Centrale Europene, ex-șef la Goldman Sachs, „boss” peste finanțele familiei Rockefeller. Draghi insistă că „firmele de apărare au nevoie de acces deplin la banii Uniunii Europene”. Adică, un procent din PIB-ul UE să meargă direct către firmele care produc arme, ca să n-o mai ocolim! De ce? Pentru că Rusia și Putin, evident! Cine-i Putin? Același lider cu care europenii au stat la masă și s-au fotografiat în poze frumoase de grup din 2000 până prin 2014. „Ieri” – partener și prieten al Europei, „azi” – bau-bau, pericol!
Mario Draghi, marioneta SUA
Draghi vorbește despre teama de birocrație, pe măsură ce crește producția de arme în lume. Întrucât conflictul din Ucraina continuă și are efecte negative asupra securității europene (evident!), companiile de apărare de pe „Bătrânul continent” ar trebui să primească acces deplin la banii Uniunii Europene. Mai mult, fuziunile din domeniu nu ar trebui blocate, indiferent de preocupările legate de concurență și alte piedici legislative.
Proiectul pe care Mario Draghi l-a pregătit pentru Ursula von der Leyen face referire la mai multe provocări cu care se confruntă sectorul european de apărare, inclusiv cheltuielile publice insuficiente UE, în ansamblu, cheltuiește aproximativ o treime din bugetul SUA pentru apărare și nu e bine, zice marioneta familiei Rockefeller.
Recomandarea include crearea unei „autorități centralizate a industriei europene de apărare” pentru a achiziționa arme, la nivel central, în numele tuturor statelor membre UE. Unde am mai văzut noi asta? În pandemie, când s-au cumpărat vaccinuri experimentale pentru toată Europa, iar Ursula a fost mandatată să negocieze contractele. Ce vrea Mario Draghi, liantul dintre piața americană și cea europeană? Ca Bruxellesul să modifice legile astfel încât producătorii de armament să aibă acces total la bugetul UE. Și cine va controla tot? „Autoritatea urmează să fie gestionată de Comisia Europeană”, adică de aceeași Ursula, că tot s-a specializat în achiziții publice pe bani grei și are experiență în „păpat” miliarde de euro. Ursula nu va fi singură, dă asigurări Draghi – „Ar fi sfătuită de grupuri specifice sectorului, compuse din reprezentanți ai industriei de armament”. Oare ce sfaturi vor da producătorii de arme? Să facem pace în Europa, să nu mai băgăm bățul prin gardul ruso-ucrainean?
De ce spunem că este ordin să trecem pe economie de război? Pentru că, așa cum menționează Politico, decizia pare a fi deja luată. Mario Draghi va discuta raportul într-o întâlnire cu ușile închise, la nivel înalt, la Parlamentul European. Cu alte cuvinte, doar câțiva oameni vor sta la masă, iar discuțiile din interior sunt secretizate.
Ne apărăm cu praștia
Într-un moment în care speram să vină liniștea pe Pământ, decidenții ne arată că au alte planuri, care nu coincid cu ce vrem noi. Oamenii își doresc pace și prosperitate pe toate palierele vieții, politicienii sunt mână-n mână cu marile corporații și împing lumea spre război.
Românii sunt liniștiți. Industria noastră de apărare e pe mâini sigure, lui Radu Oprea nu-i tremură stiloul când semnează contractele de înstrăinare a fabricilor. Iar la Romarm, lucrurile merg la fel cum le știam – conducerea de la București este complet depășită, iar directorii din teritoriu sunt bucuroși că șeful „cel mare” nu se bagă peste ei și, astfel, își pot face liniștiți combinațiile. Deși PIB-ul țării ar putea fi crescut cu câteva procente dacă am avea o industrie de apărare dezvoltată și plasată pe producție, realitatea este că pe nimeni nu interesează. În loc să tragă la turație maximă, fabricile aflate, încă, în portofoliul Romarm, alea câteva rămase, fluieră a pagubă. Degeaba insistă partenerii americani să investim în domeniu dacă la noi este haos instituționalizat.
În caz de război cu Rusia, ne apărăm cu praștia, tragem cu borcane de zacusă în avioanele hipersonice ale lui Putin, ca mămăile-eroine din Ucraina. Slava!
