Controlul asupra resurselor, arma ChineiPuțini consumatori sunt susceptibili de a fi familiarizați cu utilizările galiului sau ale germaniului. Dar aceste substanțe chimice – care sunt utilizate în panourile solare, precum și în fibrele optice – au dobândit o nouă faimă luna aceasta, după ce China a anunțat că le va restricționa exportul începând cu 1 august.
Restricțiile, care urmăresc să protejeze „securitatea și interesele naționale” ale Beijingului, reamintesc că Occidentul trebuie să își intensifice eforturile în lupta globală pentru a obține metale și minerale esențiale pentru tranziția ecologică și pentru noile tehnologii.
Cererea de resurse vitale, precum litiul, cuprul, cobaltul și nichelul, este de așteptat să se dubleze până în 2030, pe măsură ce lumea se grăbește să construiască vehicule electrice, turbine eoliene și panouri solare în cantități tot mai mari.
Investițiile în dezvoltarea acestor materii prime au crescut cu 30% anul trecut, ajungând la peste 40 de miliarde de dolari, potrivit unui raport publicat de Agenția Internațională pentru Energie. Deoarece proiectele miniere durează între șapte și 20 de ani pentru a fi realizate, accelerarea extracției este crucială.
Dacă toate proiectele anunțate vor fi livrate la timp, AIE estimează că oferta va fi suficientă pentru a menține angajamentele naționale privind clima până în 2030. Acest lucru poate fi oarecum reconfortant – chiar dacă înseamnă că lumea va fi în continuare în urmă în ceea ce privește limitarea încălzirii la 1,5C față de nivelurile preindustriale. Dar ascunde trei adevăruri incomode cu care Occidentul se confruntă deja.
În primul rând, China domină extracția și rafinarea mineralelor critice într-un grad uimitor, notează Financial Times. Anul trecut, companiile sale și-au dublat cheltuielile de investiții, în comparație cu o creștere medie de 25% pentru grupurile miniere occidentale precum BHP, Anglo American și Glencore. China reprezintă, de asemenea, aproximativ 60% din procesarea litiului la nivel mondial; Elon Musk, directorul executiv al Tesla, a numit bateriile pentru vehicule electrice pe bază de litiu „noul petrol”.
De asemenea, Beijingul a încheiat acorduri cu națiuni din Africa și America Latină care sunt bogate în depozite minerale esențiale. Pe măsură ce tensiunile geopolitice cresc, potențialul Chinei de a-și transforma în armă controlul asupra resurselor, așa cum a făcut Rusia, pune în pericol economiile occidentale.
În al doilea rând, sectorul minier din Occident nu poate rezolva de unul singur deficitul critic de minerale. Volatilitatea prețurilor face ca extracția să fie riscantă; unele materii prime rare suferă de o slabă transparență a prețurilor, având în vedere tranzacțiile publice limitate. Avantajul Chinei de a fi primul jucător în unele țări, precum și sprijinul acordat de stat, înseamnă că este competitivă chiar și atunci când prețurile se prăbușesc.
În al treilea rând, Occidentul nu are legături așa de strânse precum China cu marile companii miniere din țările în curs de dezvoltare. Iar coordonarea între partenerii occidental lasă de dorit.
În ultimul deceniu, Occidentul s-a trezit la amenințarea reprezentată de schimbările climatice. Acum trebuie să se trezească la necesitatea de a asigura materialele care alimentează tranziția ecologică. Până în prezent, China câștigă cursa globală pentru aceste materiale.
Nu-i bai, Occidentul are L.G.B.T.Q.+, are „slava”, are lupta împotriva „deep-fake”, are „green deal”, are schimbări climatice, o are pe greta-trotineta, are tot ceea ce-i anormal pe lume. Unde mai pui că are multă, multă fudulie și prostie.
O rezolvare a problemei ar fi renuntarea la principiul uzurii planificate [planned obsolency] care ar duce la economii foarte mari de asemenea resurse. De ex. becurile LED [care contin si galiu] ar putea sa aiba o durata de viata pana la 100.000 ore, dar in realitate au vreo 4-5000 ore, poate si mai putin. Or la miliardele de becuri produse in lume putem sa ne imaginam uriasa risipa de resurse; si nu numai la becuri ci si la telefoane [cere ni se recomanda sa le schimbam la 2 ani], laptopuri PC-uri accesorii etc care si ele au in componenta printre altele si Ga si Ge. Asa ca scurtarea planificata a duratei de viata a semiconductorilor [in cazul articolului de fata] duce la o risipa aberanta de resurse si din pacate nu se intrevede o preocupare in acest sens la nivelul unor structuri de decizie.
Cine e UE ?… Mai există doar cu numele ; o uniune decadentă dpdv, un muribund care e întreținut artificial prin dictatura de la Bruxelles, de pedofili și homosexuali, adică liderii așa zisei UE… 😀