O soluție „Made in Germany” pentru problema industriei europene

Problema este nivelul tot mai scăzut al apelor Rinului, un fluviu de o importanță uriașă pentru industria grea europeană. Calea navigabilă acționează ca o bandă transportoare care leagă uzinele chimice, rafinăriile de petrol, turnătoriile de oțel, centralele electrice pe bază de cărbune și alte unități de producție din Elveția, Germania și Franța până în porturile olandeze.

În ultimul deceniu, secetele repetate din timpul verii au pus în pericol navigația, perturbând lanțurile de aprovizionare atât de mult încât fabricile au fost nevoite să încetinească producția – și chiar să închidă.

În timpul secetei istorice din 2018, când barjele nu au putut traversa șenalele fluviului, impactul economic a fost atât de mare încât a ras câteva puncte zecimale din produsul intern brut al Germaniei. S-a întâmplat din nou vara trecută; iar anul acesta este chiar mai rău, deoarece nivelul apei în cursul mijlociu al Rinului a coborât la niveluri nemaiîntâlnite atât de devreme în timpul verii.

De data aceasta, însă, industria germană are un început de soluție, notează Bloomberg. După criza din 2018, companii, inclusiv gigantul chimic BASF, care se bazează foarte mult pe Rin, au pus la treabă ingineri și constructori navali pentru a găsi un răspuns. Discret, Berlinul a susținut efortul cu bani publici. Cinci ani mai târziu, soluția este Stolt Ludwigshafen – un nou tip de șlep pe Rin cu un pescaj mai puțin adânc, conceput pentru era schimbărilor climatice.

Pentru un ochi neexperimentat, Stolt Ludwigshafen, care poartă numele orașului german care găzduiește cea mai mare uzină chimică din lume, nu pare atât de remarcabil. Dar, în comparație cu barja tipică a Rinului, diferențele sunt notabile. Cu o lungime de 135 de metri și o lățime de 17,5 metri, este considerabil mai largă decât cele obișnuite(110 metri pe 11,5 metri). Poate naviga pe apele puțin adânci ale Rinului cu o încărcătură decentă la bord chiar și atunci când nivelul apei este atât de scăzut încât altele ar risca să eșueze.

Rinul a suferit mereu din cauza secetei. Cotele au scăzut la 64 de centimetri în 1991, 68 de centimetri în 1997 și 35 de centimetri în 2003. Dar industria a înrăutățit situația în ultimele două decenii, bazându-se pe barje lungi și înguste care au permis realizarea de economii de scară, dar care s-au confruntat cu niveluri scăzute ale apei.

Potrivit Comisiei Centrale pentru Navigația Rinului, fluviul este una dintre cele mai frecventate căi navigabile din lume. În orice zi, aproximativ 6.900 de nave transportă mărfuri în sus și în jos pe cursul său lung de aproape 800 de mile. Așadar, o mână de barje noi – care costă aproximativ 10 milioane de euro fiecare – nu vor rezolva problema, dar cel puțin arată că există o soluție potențială, în special pentru transportul celor mai importante mărfuri – iar șantierele navale încep să își intensifice producția.

Industriile care se bazează pe navigarea pe căile navigabile vor avea nevoie de mai multe barje noi de mică adâncime pentru a-și menține afacerea pe linia de plutire, pe măsură ce verile devin din ce în ce mai fierbinți.