Paul O’Neill, un fost secretar al Trezoreriei SUA, a declarat că, dacă America ar renunța vreodată la politica dolarului puternic, ar angaja o fanfară pe Yankee Stadium pentru a marca această proclamare. Nu s-a întâmplat și nu se va întâmpla așa ceva.
Se spune adesea că provocările la adresa rolului vital al dolarului în sistemul economic și financiar mondial sunt, dacă nu iminente, atunci la orizont. Dar, cumva, acestea nu se materializează niciodată, notează Bloomberg. Nu vă așteptați ca tot zgomotul actual despre mișcarea către o monedă comună a națiunilor BRICS – Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud – să însemne mare lucru.
Nici nu ar trebui să fim prea impresionați de Noua Bancă de Dezvoltare, un creditor creat de cvintet pentru a deveni o contrapondere la FMI sau la Banca Mondială, parte a unei călătorii a Sudului Global către o țară a minunilor cu o influență occidentală minimă.
Piețele emergente se supără că un american ajunge să conducă Banca Mondială și un european conduce FMI. La urma urmei, SUA sunt cel mai mare acționar în ambele.Lăsând la o parte titlurile de tip clickbait, inițiativa BRICS spune mai multe despre cine o promovează decât despre deficiențele dolarului.
De ce a ajuns ideea atât de departe? Este o distragere a atenției de la dificultățile cu care se confruntă unii dintre cei cinci. Rusia este izolată international și își mărește ratele dobânzilor pentru a stăvili prăbușirea rublei, finanțându-și în același timp războiul împotriva Ucrainei. Economia Chinei încetinește după decenii de creștere meteorică. Liderii sud-africani se confruntă cu faptul că nu au reușit să se ridice la înălțimea promisiunilor timpurii ale anilor de după apartheid.
Printre amenințările la adresa dolarului care au dispărut: prăbușirea etalonului aur, apariția cursurilor de schimb flotante, deficitul de cont curent al SUA, deficitele bugetare, criza financiară globală. Moneda euro a fost promițătoare, dar o criză a datoriilor suverane la începutul anilor 2010 a blocat această ascensiune.
Conform FMI, dolarul american reprezintă puțin sub 60% din rezervele valutare globale. Această valoare a scăzut de la aproximativ 70% în 2000, dar este încă mult peste orice concurent. Urmează euro, cu aproximativ 20%, urmat de yen și lira sterlină britanică. Yuanul deține 2,6% din total.
În ceea ce privește tranzacțiile, dolarul pare aproape de neatins, reprezentând o parte din 88% din toate tranzacțiile de pe piața valutară de 7,5 trilioane de dolari pe zi. Bancherii centrale din piețele emergente tind să fie defensivi cu privire la acest subiect. Mai bine s-ar angaja într-o conducere economică eficientă. Planul de detronare a dolarului rămâne o iluzie.