Companiile producătoare de energie nucleară încearcă să micșoreze reactoarele până la dimensiunea containerelor de transport maritim, în încercarea de a concura cu bateriile electrice ca sursă de energie fără emisii de carbon.
Condusă de Westinghouse, cursa pentru dezvoltarea „microreactoarelor” se bazează pe ideea că acestea pot înlocui generatoarele diesel și pe gaz utilizate de la centre de date la comunități izolate și la platforme offshore de petrol și gaze, potrivit Financial Times. Zeci de proiecte sunt deja în curs de desfășurare pentru dezvoltarea reactoarelor modulare mici, care au capacități de până la 300 megawați.
Programul eVinci
Microreactoarele au o putere mult mai mică, de până la 20 MW, suficientă pentru a alimenta aproximativ 20 000 de locuințe, și este probabil să funcționeze ca niște baterii mari, fără cameră de control sau lucrători la fața locului.
În decembrie, Westinghouse a obținut aprobarea autorităților americane de reglementare nucleară pentru un sistem de control care va permite în cele din urmă operarea de la distanță a reactorului eVinci de 8 MW.
Este primul microreactor care a finalizat studiile de inginerie pentru un program de testare – preconizat să înceapă în 2027 – la Idaho National Laboratory, iar Westinghouse a semnat recent un acord cu Core Power, o întreprindere britanică nou înființată care dorește să dezvolte centrale nucleare pe mare. Mikal Boe, director executiv al Core Power, speră ca cele două companii să poată începe să construiască un portofoliu de comenzi în 2027 și 2028.
Jon Ball, șeful programului eVinci, a declarat că două dintre piețele țintă pentru sunt centrele de date și industria de petrol și gaze, atât pe uscat, cât și în larg. Susține că posibilitatea de a utiliza mai multe microreactoare unul lângă altul ar face centrele de date mai rezistente decât cu o singură sursă de energie.
Microreactoarele sunt, de asemenea, susceptibile de a fi utilizate de industria minieră, în special pentru a excava cobalt, mangan și alte minerale critice care sunt adesea situate în locuri îndepărtate, spune Ian Farnan, expert în materiale nucleare la Universitatea Cambridge.
Compania Nano Nuclear Energy, cotată la indicele bursier Nasdaq, l-a angajat Farnan pentru a o ajuta să proiecteze un microreactor cu răcire la presiune scăzută pe care speră să îl lanseze pe piață până în 2031.
BWX Technologies și X-energy
Alte companii care și-au stabilit poziții de lider în noua industrie a microreactoarelor includ BWX Technologies, listată la New York, care construiește deja reactoare nucleare pentru submarinele și portavioanele marinei americane, și X-energy, care a strâns 500 de milioane de dolari în septembrie de la investitori precum Amazon și Ken Griffin, fondatorul fondului de hedging Citadel.
Dar Ronan Tanguy, director pentru siguranță și autorizare la Asociația Nucleară Mondială, a avertizat că există întrebări cu privire la modul în care microreactoarele pot fi construite, transportate și exploatate în condiții de siguranță.
Autoritățile de reglementare trebuie încă să elaboreze norme care să stabilească dacă microreactoarele pot fi operate de la distanță și cum să le protejeze de atacurile cibernetice. Având în vedere dimensiunile lor reduse, pot reprezenta, de asemenea, o țintă mai ușoară pentru furtul de combustibil nuclear.
Foarte scumpe ca pret per 1 MW putete instalata, iar no-name-ul NuScale e cel mai scump.