Statisticile oficiale europene arată că în 2024 s-a atins un nivel record al producției de hidroenergie în UE, fapt care contrazice invocarea secetei de către de autoritățile române pentru scăderea cantităților de energie produse de Hidroelectrica. În fapt, cu cât scădea producția hidroenergetică în România, cu atât creștea producția pe gaze, în principal de la OMV, și se majorau importurile, punând sub semnul întrebării politica energetică pro-națională a Guvernului.
Cifrele publicate pe site-ul electricity-data.eurelectric.org contrazic flagrant seceta invocată de autoritățile române pentru frânarea producției de hidroenergie a țării noastre, cea mai rentabilă dintre toate resursele. Se pare că în 2024 seceta cruntă a afectat doar apele din România, atâta timp cât la nivelul Uniunii Europene producția din hidroenergie a atins niveluri record. Astfel, în 2021 UE producea 374,85 TWh din hidroenergie, în 2022, 307,52 TWh (an cu adevărat secetos), în 2023 se producea 355,03 TWh, pentru ca anul trecut producția totală în acest sector să fie de 397,29 TWh.
În 2024, Hidroelectrica a produs în medie circa 1.000 MWh, dintr-o capacitate instalată de circa 6.500 MW, cu perioade dese de producție de sub 800 MWh și foarte puține de peste 1.500 MWh. Ministerul Energiei a dat vina pe secetă și pe necesitatea păstrării rezervelor din lacurile de acumulare, pentru perioada sezonului rece, însă explicațiile nu se prea potrivesc cu recordul de producție de la nivel european. Mai mult, reprezentanții din sectorul hidroenergetic au semnalat, anul trecut, că nu pot produce decât la comanda Dispecerului Energetic Național, care stabilește necesarul de cantități, și că se lovesc de prevederea legislativă prin care eolienele și fotovoltaicele au prioritate la intrarea în sistem, ceea ce înseamnă că atunci când acestea produc, celelalte capacități își reduc cantitățile injectate în sistem.
Producția pe gaze, în cădere liberă
Criza gazelor, provocată de sancțiunile impuse Federației Ruse, a făcut ca energia produsă pe gaze să scadă abrupt. Dacă în 2021, producția de energie pe gaze în UE a fost de 551,78 TWh, în 2022 aceasta a scăzut la 540,88 TWh, în 2023, la 436,45 TWh, iar în 2024, la 401,48. În fapt, din cauza gazului scump, statele Uniunii Europene au preferat să utilizeze alte surse de producere a energiei, pentru a nu favoriza creșteri și mai accentuate ale prețurilor.
Numai în România producția de energie pe gaze a cunoscut o majorare substanțială, la acest moment devenind principala sursă de energie a țării, cu consecințele implicite de majorare a prețului la energie. În ce privește cărbunele, în anul 2022, când în România se închideau termocentralele, s-a înregistrat cea mai mare producție de energie la nivelul UE, de 448,78 TWh, față de 419,03 TWh în 2021, 315,47 TWh în 2023 și 265,84 TWh în 2024. Cea mai scăzută producție de energie din toate sursele în Uniunea Europeană s-a înregistrat în 2023, cu 400 TWh mai mică decât în 2021 și cu circa 300 TWh față de 2022. Deși a cunoscut o ușoară creștere în 2024, producția de energie a UE a rămas sub nivelurile din 2021 și 2022.
Randamentul fotovoltaicelor, mult prea scăzut
Deși la nivelul Uniunii Europene au fost instalați zeci de mii de MW de panouri fotovoltaice, rezultatele în vreo creștere semnificativă a producție de energie nu s-au văzut. După o producție totală a energiei solare de 163,76 TWh în 2021, s-a ajuns abia la 210,26 TWh în 2022, la 236,52 TWh în 2023 și la 281,18 TWh în 2024. La energia fotovoltaică, piața a fost dominată de prețurile negative, dat fiind producția excedentară în perioade cu cerere scăzută și absența acesteia în orele de vârf de consum. Cu toate investițiile făcute, nici energia eoliană nu a cunoscut vreo explozie a producției. La eolianul onshore, s-au produs 338,82 TWh în 2021, 378,34 TWh în 2022, 435,24 TWh în 2023 și 435,7 în 2024. În ce privește eolianul offshore, acesta stă și mai prost, producția fiind între 7,04 TWh în 2021 și 60,88 TWh în 2024.