Nu vă lăsați păcăliți de bancherii centrali

Banca Centrală Europeană, Rezerva Federală a SUA și Banca Agliei încearcă să-și limpezească strategiile înpotriva inflației încăpățânate. Dar mai degrabă le încurcă.

Strategiile  sunt importante pentru că toată lumea poate simți că ne apropiem de un punct de pivot, iar momentul în care se va întâmpla acest lucru ar putea determina totul, de la comportamentul pieței până la faptul dacă economiile vor genera creștere în loc de stagnare în acest an.

Dar  există un pericol cu privire la interpretarea greșită a datelor actuale privind inflația: dezinflația a venit de mult mai mult timp decât v-ar putea face să credeți multe titluri, subliniază Financial Times. În ultimele săptămâni, cea mai remarcată știre despre inflație în SUA, zona euro și Regatul Unit a fost faptul că, după ce au scăzut constant timp de mai multe luni, ratele inflației globale au crescut, uneori contrar așteptărilor.

Acest lucru a jucat în favoarea temerii că dezinflația s-a blocat, sau varianta sa ușoară, și că mai este mult de lucru înainte ca ultimul  episod inflaționist să fie terminat.

Îngrijorările legate de un sfârșit prematur al dezinflației se potrivesc cu argumentul multor bancheri centrali care susțin că nu pot renunța la vigilență. Poziția factorilor de decizie monetară este acum de a amâna orice celebrare a victoriei.

Atât președintele BCE, Christine Lagarde, cât și șeful băncii centrale olandeze, Klaas Knot, au încercat să-i descurajeze pe observatori să creadă că lupta împotriva inflației a fost câștigată. În mod similar, un guvernator al Fed a insistat săptămâna trecută că banca centrală americană „nu se va grăbi”.

Dar ar trebui să fim cu adevărat îngrijorați? Merită să aruncăm o privire ceva mai detaliată asupra presupusei oscilații a dezinflației.

În SUA, inflația măsurată prin indicele prețurilor de consum s-a stabilizat la puțin peste 3% începând cu luna iulie a anului trecut.

În plus, dacă ne uităm la măsura inflației pe care Fed urmărește de fapt să o reducă, indicele cheltuielilor de consum personal a continuat să scadă de la o lună la alta.

În timp ce creșterea din decembrie a unor rate anuale este de natură să declanșeze titlurile din mass-media, acele măsuri ale inflației care reflectă mai mult dinamica susținută a prețurilor nu conțin niciun fel de semn că dezinflația care acționează de mai bine de un an în Europa și de un an și jumătate în SUA se stinge.

Faptul că toate băncile centrale au ca obiectiv o rată a inflației de la un an la altul duce la o asimetrie între inflație și dezinflație. Și alimentează o prejudecată în sensul menținerii ratelor dobânzilor la un nivel prea ridicat pentru prea mult timp.

Ideea este că nu există o inflație a prețurilor observabilă în acest moment. Aritmetica inflației de la an la an înseamnă că cifrele actuale, care depășesc ținta, nu reflectă nicio creștere continuă a prețurilor; ele nu fac decât să surprindă presiunile inflaționiste care au fost la lucru cu mai mult de aproximativ cinci luni în urmă. Așadar, din câte se pare, episodul inflaționist s-a încheiat de mai mult timp.

Bancherii centrali știu asta, bineînțeles. Dar nu veți fi auzit pe niciunul dintre ei spunând în public că dezinflația necesară a fost finalizată în toamna anului trecut. Nu este o bază încurajatoare pentru credibilitatea lor.