Schimbările de paradigmă se produc încet, apoi dintr-o dată. Acesta a fost cazul în timpul ultimei schimbări economice, în epoca Reagan-Thatcher. Ronald Reagan a fost ales președinte al SUA abia în 1980, dar multe dintre discursurile pe care le-a ținut în timpul candidaturii sale la alegerile primare republicane din 1976 au pregătit terenul pentru o nouă eră: puterea întreprinderilor private.
La fel se poate întâmpla acum cu administrația Biden: pare să anunțe sfârșitul economiei de tip trickle-down, adică favorizarea marilor companii și întreprinzătorilor bogați. Ce se ascunde aici?
La fel ca “revoluția” Reagan, această schimbare va dura ani de zile pentru a se produce (detaliile sunt în curs de desfășurare). Dar, notează Financial Times, în ceea ce privește ambițiile în materie de politică comercială, atât aliații Americii, cât și adversarii săi ar trebui să le acorde o atenție deosebită.
Reprezentantului comercial al SUA, Katherine Tai, a criticat politicile economice ale Chinei, dar nu a fost un discurs „America First”, ci mai degrabă o tiradă împotriva puterii concentrate de orice fel, deși America deține o putere mare.
Ea a vorbit despre „puncte de sugrumare” care trebuie abordate și sparte, indiferent dacă acestea sunt rezultatul mercantilismului chinez (în cazul mineralelor de pământuri rare), al agresiunii rusești în Ucraina (cereale și îngrășăminte) sau al puterii corporațiilor multinaționale în domenii precum comerțul digital.
Aceasta ar trebui să fie o veste binevenită pentru europeni, care s-au temut că eforturile lor de a se confrunta, de exemplu, cu marile companii de tehnologie din SUA ar putea declanșa o apărare a Silicon Valley din partea administrației Biden. Cu toate acestea, se poate trage o concluzie: SUA și China prosperă și concurează pentru leadership într-o lume bifurcată. Globalizarea s-a destrămat.
Există unele persoane din cercurile de securitate națională și de la Departamentul de Comerț al SUA care par să creadă că Big Tech ar trebui de fapt să devină mai mare dacă vrea să concureze cu statul de supraveghere chinez, în special cu eforturile Beijingului în domeniul inteligenței artificiale.
Mulți europeni au sentimentul neplăcut de a fi prinși între două superputeri într-un nou război rece. Ei știu că China este parțial de vină pentru acest lucru. Dar consideră că SUA sunt la fel de vinovate.
Noua strategie comercială a Casei Albe – “politica comercială trebuie să funcționeze pentru ca America de mijloc să funcționeze”, spune Joe Biden – nu pare a fi o schimbare, ci doar o poveste în cuvinte diferite, axată tot pe „America First”.Asta înseamnă protecționism și îndepărtarea de acodurile comerciale de liber schimb care, după cum a spus Tai, “ne fac vulnerabili”.
„Reconstrucția comercială” a SUA nu este, de fapt, o mare întorsătură de paradigmă, ci un mega-plan bazat pe proprii interese, iar mesajul trebuie trimis rapid.
Potențial, cel mai periculos scenariu ar fi o mare coaliție formată din China și Rusia, o coaliție „antihegemonică” unită nu prin ideologie, ci prin nemulțumiri complementare.
Ar fi o reminiscență, în ceea ce privește amploarea și domeniul de aplicare, a provocării reprezentate cândva de blocul sino-sovietic, deși, de data aceasta, China ar fi probabil liderul, iar Rusia urmașul. Și va dezvălui o Europă ruptă între comerțul transatlantic și interesul economic propriu care abia se suprapune cu cel al SUA.
Se îngheagă ?
Se îngheagă !
Omul a scris în limba rusă și Google translate mai dă erori!