Net zero, scurtcircuit de 6 trilioane de euro

După o iarnă în care Rusia a exercitat presiuni extreme asupra aprovizionării cu energie, Uniunea Europeană se confruntă cu un moment al adevărului: va continua să forțeze  neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon sau va permite ca o criză să o abată de la curs?

Pentru a face față provocării reprezentate de schimbările climatice, va fi nevoie de o nouă eră a energiei electrice – reproiectarea rutelor de transport, utilizarea unei cantități mai mari de energie atunci când aceasta este mai abundentă. În acest scop, vor fi necesare investiții semnificative în toate domeniile, de la parcuri eoliene offshore la sisteme inteligente de alimentare a locuințelor.

Pentru a îndeplini obiectivul Acordului de la Paris de a avea emisii nete zero până în 2050, Uniunea Europeană va trebui să își dubleze aproape întreaga lungime a rețelei și să tripleze ponderea energiilor regenerabile în mixul său de energie. Costurile ar putea depăși 6 trilioane de euro.

Piața ar fi cel mai bun mecanism pentru a atrage astfel de investiții și pentru a se asigura că cele mai promițătoare tehnologii prevalează.

Cu toate acestea, există o problemă: energia electrică nu poate fi stocată în cantități semnificative, ceea ce înseamnă că generarea trebuie să satisfacă cererea cu precizie, în caz contrar urmând să apară pene de curent.

Energia solară și eoliană inconstantă nu va face decât să complice această provocare.

Criza energetică de anul trecut a fost un test crucial al sistemului energetic. Pe măsură ce Rusia a întrerupt livrările de gaze, prețurile spot cu ridicata au crescut de peste 10 ori față de  nivelul normal.

Și contextul geopolitic nu se prea potrivește cu ambițiile net zero. Războiul din Ucraina a accelerat criza energetică, iar sancțiunile occidentale impuse Rusiei au adus noi presiuni asupra aprovizionării cu petrol și gaze. Consecința a fost un val inflationist post-pandemic care a provocat scumpiri în multe țări.

Inevitabil, obiectivele privind schimbările climatice au trecut pe plan secundar. Națiunile UE s-au străduit să se asigure că vor putea menține lumina aprinsă și că locuitorii lor nu vor suferi de frig.

Acum, economia europeană stagnează, inflația încă își face de cap, băncile centrale nu renunță la majorarea ratelor dobânzii, iar costurile gospodăriilor și întreprinderilor s-ar putea să ducă la proteste sociale în iarnă.

Pot guvernele să asigure veniturile necesare pentru a face profitabile proiectele din surse regenerabile? Chiar trebuie să fie UE în avangarda tranziției globale către o energie mai “ecologică”?

Realitatea este că net zero are un preț prea mare pentru un continent istovit de șocuri și crize economice. Energia este un capital important și nu trebuie sacrificată în numele obsesiei climatice.