În epoca post-pandemică, majoritatea aspectelor vieții au revenit la normal. Oamenii revin la cinematografe și restaurante, turiștii au aglomerat aeroporturile în această vară, iar copiii s-au întors în sălile de clasă. Doar piața muncii rămâne tensionată și reticentă.
La trei ani și jumătate după ce milioane de angajați de la birouri au fost trimiși acasă, multe companii, angajatori și guverne din întreaga lume încă fac eforturi pentru a se adapta la schimbările de durată din viața corporatistă.
Dar au apărut diferențe clare între continente și culturi, angajații din Asia și Europa revenind la birouri într-un ritm mai rapid decât cei din America.
Cercetătorii au constatat că națiunile asiatice au reușit să limiteze mai bine răspândirea Covid-19 în primul an al pandemiei, astfel încât oamenii de acolo nu s-au obișnuit atât de mult să lucreze de acasă, ceea ce a facilitat revenirea la viața de birou.
În Europa, obiceiurile variază foarte mult – Marea Britanie are una dintre cele mai ridicate rate de muncă la distanță, iar Franța una dintre cele mai scăzute – dar mai multe țări din această regiune au deschis calea prin legi care consacră programe flexibile.
Apoi, există SUA unde factorii de decizie politică au rămas în mare parte tăcuți, lăsând șefii și angajații să organizeze singuri schimbările. Companii precum Amazon și Zoom Video Communications au încercat să îi readucă pe lucrători la birouri cel puțin o parte din săptămână.
Chiar și atunci, personalul se confruntă cu politici foarte diferite în funcție de companii, manageri și locații.
Goldman Sachs Group dorește ca personalul să fie prezent la birou cinci zile pe săptămână. Patru zile la Walt Disney și trei la Amazon și Google. Programele hibride sunt acum norma pentru lucrătorii de birou din cea mai mare economie a lumii.
Caracterul haotic al revenirii la locul de muncă era de înțeles în urmă cu doi ani, când Covid-19 circula încă la nivel de criză, iar “the Great Resignation” and “lying flat” erau sintagmele zilei pentru angajații care se împotriveau normelor.
Acum, declinul economiilor înseamnă că angajările au încetinit în multe sectoare, oferindu-le șefilor o mai mare capacitate de a lua decizii, în timp ce disponibilizările și măsurile de reducere a costurilor îi îngrijorează pe mulți angajați.
Modul în care se va desfășura acest proces are consecințe economice semnificative. McKinsey Global Institute estimează că, până în 2030, munca de acasă și schimbările de pe piața muncii ar putea distruge până la 1,3 trilioane de dolari din valoarea companiilor din marile orașe din întreaga lume.
Cu toate acestea, dezbaterea este departe de a fi încheiată, lăsând în urmă întrebări legate de rolul birourilor, de integrarea muncii și a vieții profesionale, precum și de măsurarea productivității și a salariilor.
Cel puțin o jumătate de duzină de țări au adoptat sau au propus legi care să reglementeze munca la distanță, alimentate de propunerea UE din 2021 privind acordarea angajaților din blocul comunitar drepturi legale de a se deconecta de la sarcinile legate de muncă și de la comunicarea electronică în afara orelor normale de lucru.
Aplicată deja în Franța, Spania și Belgia, această politică este susținută de o majoritate în Parlamentul European.