Moștenirea pandemiei: creșterea inegalității între țări

Decalajul în materie de sănătate, educație și bogăție între cele mai dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate economii ale lumii a atins cel mai înalt nivel din aproape un deceniu, deoarece nivelurile ridicate ale datoriei post-pandemice au limitat capacitatea de investiții a țărilor mai sărace.

Cele mai recente date ale Human Development Index, o inițiativă a ONU, semnalează că pandemia de coronavirus a pus capăt la două decenii de convergență între cele mai dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate economii.

Decalajul de dezvoltare a revenit anul trecut la aceleași niveluri ca în 2015, după ce s-a mărit într-un ritm record în cei doi ani precedenți. De asemenea, decalajul dintre țările care au un scor scăzut la indicele de dezvoltare, cum ar fi Nigeria și Pakistan, și grupul mediu, care include Kenya și India, a crescut brusc cu 17% între 2021 și 2023.

Povara datoriilor

Achim Steiner, administratorul Programului de Dezvolare al ONU, a declarat pentru Fianancial Times că inegalitatea tot mai mare reflectă lipsa de spațiu fiscal în multe țări pentru a face față recesiunii, după ce costul Covid-19 le-a lăsat împovărate de datorii.

„Zeci de națiuni plătesc mai mult pentru dobânzi decât au la dispoziție pentru educație sau sănătate. Observăm acum o divergență foarte serioasă, în special pentru ultimele 20-30 de țări în curs de dezvoltare. Nu ne aflăm pe traiectoria pe care o aveam acum 10 ani.”

Toți membrii grupului OCDE de economii dezvoltate și-au revenit la nivelurile din 2019, dar aproximativ 18 dintre cele 46 de țări mai puțin dezvoltate au obținut  scoruri sub nivelurile de dinaintea pandemiei.

Venitul național brut mediu pe cap de locuitor a crescut de două ori mai rapid pentru economiile majore decât pentru cele emergente.     Totuși, cea mai rapidă acumulare de bogăție a avut loc în țările în curs de dezvoltare din Asia de Est și Pacific, unde venitul național brut pe cap de locuitor a crescut cu 15% în ultimii patru ani, în timp ce bogăția medie în Africa Subsahariană a scăzut cu 1%.

Efectul asupra educației

În aproape toate regiunile, rezultatele în domeniul sănătății și al educației s-au redresat, potrivit indicelui, dar progresul mai lent în țările cel mai slab clasate a extins decalajul față de țările mai bogate.

Norbert Schady, economist șef pentru dezvoltare umană la Banca Mondială, a precizat că efectul asupra educației ar putea fi mai mare decât sugerează raportul. Acest lucru se datorează în parte faptului că, de exemplu, indicele de dezvoltare analizează mai degrabă prezența la școală decât rezultatele învățării.

Cheltuielile pentru educație au reprezentat în medie doar 3% din pachetele de stimulare a guvernelor în timpul pandemiei și mai puțin de 1% în țările mai sărace.

Potrivit lui Steiner, creșterea inegalității a dus la o mai mare polarizare a societăților și la sprijin pentru guvernele autoritare. El a spus că această polarizare alimentează o poveste „periculoasă” care susține reducerea comerțului global și a interdependenței.