“Monstrul lui Frankenstein”. Cum vrea să scape Occidentul de uraniul Rusiei

Într-un colț îndepărtat și prăfuit din New Mexico, aproape de granița cu Texas, se află o fabrică nouă ce reprezintă  șansa pentru SUA de a se debarasa de o dependență pe care puțini știau că o are: uraniu îmbogățit în Rusia.

Fabrica Urenco din Eunice, în valoare de 5 miliarde de dolari, este supravegheată de paznici puternic înarmați: furnizează aproximativ o treime din cererea de uraniu îmbogățit din SUA și este în curs de creștere a producției cu 15%. Este singurul furnizor comercial de uraniu îmbogățit din America de Nord. În prezent, aproximativ jumătate din aprovizionarea globală provine din Rusia, o realitate inconfortabilă pentru liderii din SUA și Europa.

Nivelurile ridicate de securitate sunt ușor de înțeles. Rețeta de fabricare a combustibilului nuclear este unul dintre cele mai bine păzite secrete ale omenirii: tehnologia sa cu dublă utilizare înseamnă că aceleași metode de alimentare a reactoarelor se aplică și la fabricarea bombelor.

Rosatom – grupul nuclear controlat de Kremlin – este în continuare cel mai mare îmbogățitor de uraniu din lume. Potrivit mining.com, furnizează aproape un sfert din cele 92 de reactoare nucleare americane și zeci de alte centrale din Europa și Asia.

Reconstituirea unui ciclu de combustibil nord-american și creșterea capacității furnizorilor europeni reprezintă o provocare uriașă.Dacă națiunile occidentale eșuează în încercarea lor de a reconstrui sectorul, se vor confrunta cu o serie de opțiuni neplăcute. Ar putea continua să se bazeze pe Rosatom, presupunând că Moscova este încă dispusă să facă afaceri.

Urenco, care are sediul oficial lângă Londra,  dezvăluie puține detalii despre cum funcționează instalațiile sale, despre dimensiunile acestora sau chiar despre cantitatea de combustibil nuclear produsă.

Extinderea planificată din New Mexico pentru a crește capacitatea va fi finalizată în 2027 și, atunci când va fi combinată cu accelerarea companiei-mamă în Europa, va fi suficientă pentru a acoperi cota de piață americană a Rosatom, a declarat Karen Fili, director executiv al filialei din Statele Unite a companiei, precizând că „Noi suntem soluția foarte rezonabilă pentru SUA, producția crescută de la Urenco ar fi suficientă pentru a acoperi orice decalaj al importurilor rusești”.

Președintele american Joe Biden și premierul canadian Justin Trudeau s-au angajat, în timpul unei întâlniri din martie, să diversifice lanțul de aprovizionare cu combustibil nuclear cu „aliați care gândesc la fel” și să coordoneze mai bine conversia, îmbogățirea și fabricarea.În decurs de trei săptămâni, au recrutat Franța și Marea Britanie pentru a încerca să forțeze Rusia să iasă complet din afacerea cu combustibil nuclear.

Kremlinul a luat în derâdere acest efort. „Acordul arată ca o încercare de a crea monstrul lui Frankenstein”, au declarat reprezentanții Rosatom în iunie. „Istoria arată că doar părți individuale ale acestui monstru al lanțului de aprovizionare au fost funcționale până acum”.

Chiar și cu o presiune totală, Occidentul ar putea avea nevoie de cinci ani pentru a se desprinde de Rosatom, susține Dan Poneman, fost adjunct al secretarului american al energiei, care este în prezent director executiv al Centrus Energy Corp. Compania cu sediul în Maryland dezvoltă o fabrică de 150 de milioane de dolari pentru a produce un nou tip de combustibil de uraniu pentru următoarea generație de reactoare nucleare.

Dar “nu există suficientă îmbogățire non-rusească pentru a alimenta reactoarele SUA, chiar și cu o creștere de 15% a Urenco”. Ultima uzină comercială de îmbogățire a uraniului deținută de SUA, cea din Paducah, Kentucky, a fost închisă în 2013, după mai mult de 60 de ani de funcționare.