Dolarul american a fost moneda de rezervă predominantă la nivel global încă de la conceperea sistemului de la Bretton Woods, după cel de-al doilea Război Mondial. Nici măcar trecerea de la ratele de schimb fixe la începutul anilor 1970 nu a pus în discuție „privilegiul exorbitant” al bancnotei verzi.
Însă datorită creșterii gradului de înarmare a dolarului în scopuri de securitate națională și rivalitatea geopolitică tot mai mare dintre Occident și puterile revizioniste precum China, Rusia, Iran și Coreea de Nord, unii susțin că de-dolarizarea se va accelera.
Acest proces este impulsionat și de apariția monedelor digitale ale băncilor centrale, care ar putea duce la o monedă multipolară alternativă și la un regim internațional de plăți.
Scepticii arată că ponderea globală a dolarului american ca unitate de cont, mijloc de plată și rezervă de valoare nu a scăzut prea mult, în ciuda tuturor discuțiilor despre un declin terminal.
De asemenea, aceștia subliniază că nu poți înlocui ceva cu nimic – după cum a spus fostul secretar al Trezoreriei SUA, Lawrence Summers: „Europa este un muzeu, Japonia este un azil de bătrâni, iar China este o închisoare.”
Argumente mai nuanțate sugerează faptul că există economii de scară și de rețea care conduc la un monopol relativ în ceea ce privește statutul de monedă de rezervă și că yuanul chinezesc nu poate deveni o monedă de rezervă reală decât dacă se elimină treptat controalele de capital și dacă rata de schimb devine mai flexibilă.
În plus, o țară cu monedă de rezervă trebuie să accepte – așa cum a făcut-o mult timp SUA – deficite permanente de cont curent pentru a emite suficiente pasive deținute de nerezidenți ca o contrapartidă.
În cele din urmă, acești sceptici susțin că toate încercările de a crea un regim multipolar de monedă de rezervă nu au reușit până acum să înlocuiască dolarul.
Dar într-o lume care va fi din ce în ce mai mult împărțită în două sfere de influență geopolitică – și anume cele din jurul SUA și al Chinei – este probabil ca un regim monetar bipolar, mai degrabă decât unul multipolar, să îl înlocuiască în cele din urmă pe cel unipolar.
Și în timp ce China poate avea controale de capital, SUA are propria versiune care poate reduce atractivitatea activelor în dolari în rândul dușmanilor și al prietenilor relativi.
Sancțiuni financiare împotriva rivalilor săi, restricții la investițiile interne în multe sectoare și firme sensibile din punct de vedere al securității naționale și chiar sancțiuni secundare împotriva prietenilor.
În decembrie, China și Arabia Saudită au efectuat prima lor tranzacție în yuani. Și nu este exagerat să ne gândim că Beijingul ar putea oferi saudiților și altor state petroliere din Consiliul de Cooperare al Golfului posibilitatea de a tranzacționa petrol în yuani și de a deține o parte mai mare din rezervele lor în moneda chineză.
Este probabil ca multe alte economii de piață emergente, să înceapă în curând să accepte astfel de oferte chinezești, având în vedere că fac mult mai mult comerț cu China decât cu SUA.
Criticii se întreabă dacă moneda unei țări care înregistrează un excedent persistent al contului curent poate ajunge vreodată la statutul de rezervă mondială. Dar, în orice caz, este posibil ca China să se îndrepte spre un model de creștere mai puțin dependent de excedentele comerciale.
Sistemul actual face ca economiile de piață emergente să fie vulnerabile, din punct de vedere financiar și economic, la modificările politicii monetare americane determinate de factori interni, cum ar fi inflația.
În cele din urmă, noile tehnologii, inclusiv CBDC-urile, sistemele de plată precum WeChat Pay și Alipay, liniile de schimb între China și alte țări și alternativele la Swift, vor grăbi apariția unui sistem monetar și financiar global bipolar.
Din toate aceste motive, este probabil ca declinul relativ al dolarului american ca principală monedă de rezervă să aibă loc în următorul deceniu, estimează Financial Times.
Intensificarea competiției geopolitice dintre Washington și Beijing se va resimți în mod inevitabil și într-un regim bipolar al monedei de rezervă la nivel mondial.
