Monedele digitale ale băncilor centrale(CBDC-urile) sunt mai asemănătoare cu monedele stabile. Din nefericire, potențialul lor de a eroda libera inițiativă este prea real.
Controlul asupra modului și a momentului în care sunt transferați banii nu este un domeniu în care organismele guvernamentale ar trebui să concureze, cu un avantaj masiv, împotriva restului sistemului monetar.
Banca Angliei a publicat recent o consultare de 80 de pagini, urmată de un discurs despre lira digitală ținut de viceguvernatorul Jon Cunliffe.
Potrivit The Washington Post, cercetarea a costat deja zeci de milioane de lire sterline, care vor crește vertiginos, dar există o logică de netăgăduit în a fi în pas cu evoluția tehnologiei. Până în 2025 se va lua o decizie cu privire la oportunitatea de a continua în mod serios, pentru o finalizare preconizată până la sfârșitul deceniului.
Banca Centrală Europeană își va face publice planurile unui euro digital în octombrie, iar Rezerva Federală a SUA derulează cel puțin două proiecte. Testele de la Banca Populară Chineză sunt deja foarte avansate, deși cu un succes limitat.
Un CBDC pare a fi ceva ce ar trebui să salutăm, mai degrabă decât să lăsăm Big Tech sau Big Finance să domine domeniul criptografic.Dar perspectiva ca băncile centrale să poată impune rate negative ale dobânzii și să reducă în mod activ economiile oamenilor este cu adevărat înfricoșătoare.
Există o altă problemă legată de trecerea la moneda digitală. În ultimul deceniu, tranzacțiile cu numerar în Marea Britanie, de exemplu, au scăzut de la mai mult de jumătate la abia 15%. Teoretic, un CBDC ar putea fi operat fără un cont bancar, dar acest lucru este inutil dacă nu există puncte de vânzare cu amănuntul care să accepte numerar. Trebuie să existe o lecție din faptul că atât San Francisco, cât și New York au luat măsuri pentru a interzice magazinele fără numerar.Cetățenii care nu dețin un cont bancar riscă să fie complet excluși nu doar din sistemul financiar, ci și din societate.
Ar putea fi un argument pentru facilitarea tranzacțiilor digitale între instituțiile financiare și companii, dar crearea de portofele digitale cu amănuntul la băncile centrale ar echivala cu o intervenție directă a agențiilor guvernamentale în comerțul electronic.
Experimentele digitale ale băncilor centrale de până acum au eșuat din cauza lipsei de acceptare, dar riscul cel mai mare este acela că, în caz de criză, acestea absorb brusc toată lichiditatea din sistemul monetar.
Explorarea unor sisteme de plată mai rapide, mai sigure și mai bune poate fi realizată în timp, fără a introduce o cheie de rezervă complet nouă, controlată la nivel central.
CBDC-urile plasează băncile centrale pe o pantă alunecoasă către o încălcare nejustificată a libertăților civile și o invadare a pieței. Pentru prima dată, atât marile bănci comerciale, cât și start-up-urile au interese comune pentru a se opune excesului de reglementare.
Intrarea tentaculelor băncii centrale în sistemul bancar tradițional riscă să îl sufoce.
