Prezentate drept punți între finanțele tradiționale și sectorul criptoactivelor, monedele stabile (stablecoins) ar revoluționa finanțele.
Cu toate acestea, poartă o dublă amenințare: fragilizarea ordinii monetare, bazată pe încredere, și a ordinii financiare, prin crearea de noi canale de risc.
Pentru fiecare unitate de stablecoin emisă, societatea emitentă păstrează în rezervă o valoare echivalentă, sub formă de monedă fiduciară sau de active tangibile care servesc drept garanție.
La sfârșitul lunii octombrie, capitalizarea de piață a monedelor stabile a ajuns la 312 miliarde de dolari, potrivit AFP. Legea Genius, adoptată de Congresul Statelor Unite în iulie, prevede că fiecare monedă stabilă de plată trebuie să fie garantată în proporție de 100% cu active lichide, în principal dolari, bonuri de trezorerie sau depozite bancare.
În Uniunea Europeană, regulamentul MiCA impune ca activele să fie garantate în totalitate de rezerve păstrate în bănci europene și supuse unor audituri independente cel puțin de două ori pe an.
Dar stablecoins nu îndeplinesc cele trei principii care definesc stabilitatea unui sistem monetar: unicitatea, elasticitatea și integritatea.
Istoric, principiul unicității garantează că toate formele de monedă sunt convertibile la paritate. Valoarea monedelor stabile – emise de actori privați – se poate abate de cea a monedei legale.
Principiul elasticității se referă la capacitatea sistemului monetar de a ajusta oferta de lichidități la nevoile economiei reale. Spre deosebire de băncile comerciale, care creează monedă prin credit sub supravegherea băncii centrale, emitenții de stablecoins nu fac decât să transforme depozitele garantate.
Principiul integrității presupune un cadru instituțional care să garanteze securitatea, transparența și legalitatea operațiunilor monetare. Stablecoins nu sunt supuse supravegherii prudențiale, expunând sistemul la riscuri de spălare de bani, fraudă și pierderea încrederii.
În cazul unei pierderi de încredere, o mișcare de panică ar putea determina mulți deținători să își schimbe stablecoins, punând în pericol capacitatea emitenților de a rambursa.
Pe scurt, monedele stabile introduc fragmentarea monetară și deschid calea către noi vulnerabilități financiare.