Miza petrolului la Marea Neagră

Încă de anul trecut, Rusia a reușit să limiteze semnificativ comerțul maritim al Ucrainei. Kremlinul a încercat să ofere o relaxare a blocadei asupra porturilor ucrainene ca monedă de schimb cu Occidentul în schimbul ridicării parțiale a sancțiunilor.

Incapabilă să obțină ceva tangibil, luna trecută, Rusia s-a retras din acordul privind cerealele negociat cu un an înainte și a început să bombardeze porturile ucrainene, încercând să distrugă complet capacitatea de export de cereale a țării.

Câteva zile mai târziu, Ucraina a folosit drone maritime pentru a ataca două nave rusești în Marea Neagră, declarând porturile rusești din regiune drept „zonă cu risc de război”. Scopul este de a reduce propriile exporturi ale Rusiei – în primul rând, petrolul – forțând companiile de asigurări și proprietarii de nave să oprească tankerele să opereze pe aceste rute.

Între timp, Ucraina încearcă să pună capăt blocadei, invitând în porturile sale nave care navighează sub pavilionul unor țări pe care crede că Rusia nu va îndrăzni să le atace. Kievul speră probabil că un atac asupra unei nave sub pavilion NATO ar fi considerat un act de agresiune, declanșând articolul 5 al Alianței, care prevede că un atac asupra unui membru este un atac asupra tuturor membrilor. Potrivit Financial Times, un conflict direct între NATO și Rusia nu este ceea ce dorește Moscova, în timp ce Ucraina ar fi bucuroasă să vadă implicarea directă a NATO.

Toate acestea amintesc foarte mult de „războiul petrolier” care a durat din 1984 până în 1988, în timpul războiului dintre Iran și Irak, când ambele părți au încercat să oprească comerțul cu petrol al celeilalte părți prin atacarea navelor care se îndreptau spre porturile inamicului – inclusiv a celor care navigau sub pavilionul mai multor țări NATO, precum Marea Britanie și SUA.

La vremea respectivă, în ciuda riscurilor de a intra în Golful Arabic, nu lipseau navele dispuse să navigheze acolo în căutarea petrolului. Companiile de asigurări au continuat să ofere acoperire, deși la costuri crescute. Niciuna dintre țările NATO ale căror nave au fost atacate nu a încercat să invoce articolul 5.

În conflictul ruso-ucrainean actual, atacarea petrolierelor în Marea Neagră prezintă riscul unor deversări de petrol și daune ecologice semnificative pentru toate statele riverane, inclusiv pentru Ucraina. Acest lucru ar putea da de gândit Kievului.

Există, totuși, o altă modalitate de a opri exporturile din porturile rusești de la Marea Neagră: atacarea terminalelor petroliere, în primul rând a celor două din portul Novorossiysk. Primul, Sheskharis, este situat în interiorul acestui port, ceea ce ar face ca un atac dinspre mare să fie relativ dificil.

Cel de-al doilea terminal, Yuzhnaya Ozereyevka, funcționează de la andocuri aflate la câteva mile în larg, unde acostează petrolierele. Acestea sunt vulnerabile la atacuri și mai greu de reparat. Dar sunt folosite pentru a exporta petrolul produs în Kazahstan: atacarea lor ar provoca daune în principal companiilor petroliere occidentale care lucrează în această țară.

În cazul în care exporturile de la Novorossiysk s-ar opri, Rusia ar avea nevoie de noi rute pentru petrolul său.Portul rusesc Ust-Luga de la Marea Baltică are capacitatea de a gestiona volumele de la Novorossiysk, deși ar prelungi călătoria pentru țițeiul  care se îndreaptă spre India și China și ar face ca transporturile către Turcia să fie mult mai puțin profitabile.

Redirecționarea exporturilor de produse petroliere rusești ar fi mai dureroasă. De la intrarea în vigoare a embargoului impus de UE în luna februarie a acestui an, principalele piețe de desfacere ale acestora au fost țările din Marea Mediterană și Africa.De asemenea, ar crea probleme pentru Bulgaria și România, pentru care petrolul rusesc a fost considerat atât de vital încât au fost exceptate de la embargo.

Dacă Ucraina reușește să forțeze Rusia să își redirecționeze exporturile prin Marea Baltică, asta va însemna pierderi nu numai pentru Moscova, ci și pentru clienții săi – inclusiv pentru principalele țări în curs de dezvoltare și pentru unii dintre aliații Kievului.