Timp de decenii, Germania a obținut un mare succes economic printr-o strategie neobișnuită în rândul națiunilor dezvoltate: a devenit unul dintre principalii furnizori mondiali de produse manufacturate, cum ar fi automobilele și mașinile-unelte, bazându-se pe o combinație de energie ieftină importată și menținerea prețurilor competitive.
Această strategie nu mai funcționează. Pentru binele său – și al economiei europene în general – Germania trebuie să găsească o nouă strategie.
Oricât de impresionant ar fi fost, modelul bazat pe exporturi nu a fost niciodată ideal, subliniază Bloomberg. A păstrat locurile de muncă din industria prelucrătoare, pe măsură ce dispăreau în alte părți, dar a generat excedente comerciale vaste care au forțat alte națiuni din zona euro să înregistreze deficite și să acumuleze datorii – dezechilibre care au contribuit la criza Greciei în 2015. Și rămân o amenințare pentru moneda comună.
De asemenea, modelul era în mod inerent precar, depinzând de aprovizionarea cu gaze naturale din Rusia, de cererea abundentă din țări precum China și de restricțiile dure asupra salariilor, creditelor și cheltuielilor guvernamentale.
Acum, sistemul se clatină grav. Scumpirea prețurilor la gaze a dat o lovitură de durată: începând cu luna iulie, producția din sectorul industrial german cu consum intensiv de energie a scăzut cu 18% față de decembrie 2021.
China a evoluat de la furnizor și consumator la concurent: este pe cale să eclipseze Germania în acest an ca al doilea mare exportator auto din lume, după Japonia.
Angajatorii se luptă să angajeze lucrători calificați la salariile predominante. Decenii de subinvestiții au lăsat infrastructura fizică și digitală cu zeci de miliarde de euro în urmă, ceea ce a subminat productivitatea.
Ca urmare, Germania a devenit o povară pentru întreaga economie europeană, cu una dintre cele mai scăzute rate de creștere prognozate în regiune. Dar a mai făcut față unor astfel de provocări și o poate face din nou.
Ar trebui să creeze condiții favorabile pentru apariția unor noi industrii. Elementele cheie nu sunt un mister. Reformarea frânei excesiv de austere a datoriei țării, pentru a face loc investițiilor atât de necesare în toate domeniile, de la căi ferate la digitalizare.
Încurajarea forței de muncă calificată. Ajustarea practicilor de negociere colectivă pentru a permite atât salariile reale, cât și cererea internă să crească.
Să continue integrarea piețelor europene de capital și să permită asigurătorilor și fondurilor de pensii să investească mai mult în capitalul de risc, pentru a facilita accesul la finanțare.
Eliminarea barierelor birocratice, cum ar fi reglementarea excesivă a serviciilor profesionale.Guvernul a făcut pași mici – și nu neapărat în direcția corectă. Până în prezent, a respins subvențiile pentru energia industrială care nu ar îmbunătăți competitivitatea pe termen lung – o greșeală.
Dar a luat măsuri pentru a extinde deductibilitatea fiscală a investițiilor de capital și a propus relaxarea cerințelor de cetățenie pentru imigranți – pentru că nu are alternative.
Mai are mult de muncă pentru a se apropie de ceea ce este necesar. Dacă Germania vrea să evite să devină din nou „omul bolnav al Europei”, liderii săi trebuie să devină mai ambițioși, și asta cât mai curând.