Inflația din Marea Britanie în 2023 devine asemănătoare cu cea din anii 1970, când toată lumea vorbea despre o “boală” națională care făcea din această țară “bolnavul Europei”.
Inflație încăpățânat de ridicată, care eclipsează ratele din alte țări. Cauza, notează Financial Times, este combinație de cheltuieli robuste într-o perioadă în care piețele forței de muncă sunt tensionate – o problemă care afectează și SUA – și de efectele reziduale ale unei creșteri uriașe a prețurilor angro ale gazelor în Europa anul trecut.
În aprilie, rata inflației s-a situat la 8,7%, depășind cu mult procentul de 8,4% așteptat de Banca Angliei(BoE). În februarie, banca centrală estima ca inflația să scadă la 9,2% până în martie, însă a rămas la 10,1%.
Guvernatorul Andrew Bailey a recunoscut că BoE are “lecții foarte mari de învățat” în ceea ce privește controlul inflației și previziunile acesteia.De asemenea, inflația de bază a sărit de la 6,2% în martie la 6,8% în aprilie, în condițiile în care media așteptărilor economiștilor a estimat că va rămâne constantă.
Adăugându-se la lista de probleme, este clar că guvernatorul nu se aștepta ca scumpirile să fie la fel de ample, determinate de creșterea costurilor mașinilor second-hand, de creșterile mari ale prețurilor la telefoanele mobile, precum și la cărți, echipamente sportive și de grădinărit și produse pentru animale de companie.
Deși Bailey a declarat că banca și-a folosit deja raționamentul pentru a-și împinge previziunile mai sus, el a fost criticat de Harriett Baldwin, președinta Comisiei de Trezorerie a Camerei Comunelor, pentru că a folosit un model bazat exclusiv pe date din 1970-1980 care reflectau 30 de ani de stabilitate relativă a prețurilor.
Realitatea a demonstrat că economia britanică nu mai poate folosi modelele trecutului. Și că inflația nu poate fi domolită cu estimări eronate.