Ieșirea Rusiei din Inițiativa pentru cereale la Marea Neagră (Black Sea Grain Initiative – BSGI) și tensiunile sporite care au afectat de atunci regiunea au pus în pericol viabilitatea exporturilor agricole din porturile maritime ale Ucrainei și amenință astfel să agraveze insecuritatea alimentară în întreaga lume.
De la crearea sa în 2022 până în iulie 2023 – când ieșirea Rusiei a pus capăt funcționării BSGI – inițiativa a supravegheat exportul a aproape 33 de milioane de tone de alimente ucrainene către 45 de țări din Asia, Africa și Europa, 57% din exporturile totale și 65% din exporturile de grâu fiind destinate țărilor în curs de dezvoltare.
Chiar dacă există încă posibilitatea ca Rusia să se întoarcă la BSGI, adevărul este că șansele ca acest lucru să se întâmple efectiv par a fi vagi din cauza dezinteresului palpabil al Moscovei față de inițiativă, din cauza devastării pe care a provocat-o asupra porturilor și infrastructurilor ucrainene și din cauza ultimatumului pe care l-a adresat transportatorilor comerciali – când a declarat că toate navele cu destinația Ucraina vor fi considerate ca potențiale transportoare de provizii militare în numele Kievului și, prin urmare, ca potențiale ținte militare.
Rusia a renunțat la BSGI pe baza afirmației că exporturile agricole rusești erau în continuare vizate de restricții la niveluri precum cel financiar, de asigurări și de logistică. Aceasta chiar dacă nu există sancțiuni directe asupra acestor exporturi și în ciuda faptului că – așa cum a subliniat secretarul general al ONU, Antonio Guterres, în fața lui Putin – s-au depus eforturi mari și s-au creat soluții pentru a elimina obstacolele rămase în calea acelorași exporturi, așa cum se reflectă în normalizarea progresivă a condițiilor comerciale pentru produsele agricole rusești începând din iulie 2022.
Josep Borrell, cel mai înalt diplomat al Uniunii Europene, a explicat că Rusia va fi principalul beneficiar al blocării BSGI, deoarece va avea posibilitatea de a profita de prețurile mai mari la produsele alimentare, chiar dacă va limita sever capacitatea de export a principalului său concurent, Ucraina.
Care sunt opțiunile ucrainenilor acum? În primul rând, pot continua să își extindă exporturile feroviare, rutiere și pe căi navigabile interioare către spațiul economic al Uniunii Europene, așa cum a făcut încă din primele zile ale războiului, cu ajutorul Bruxelles-ului și al statelor vecine. Dar această opțiune este încă limitată de dificultăți logistice, pe lângă faptul că este mai scumpă decât exporturile din Marea Neagră.
Cu toate acestea, reluarea comerțului maritim fără nici un fel de garanții de securitate ar putea expune navele la abordaje sau atacuri, sau chiar la confiscare pe o perioadă nedeterminată din partea Rusiei. În plus, riscul sporit ar putea crește în mod prohibitiv prețurile asigurărilor maritime.
Așadar, în lipsa revenirii Rusiei la BSGI, funcționarea în siguranță a coridorului Mării Negre poate fi asigurată doar prin crearea unor condiții prin care Rusia să fie descurajată în mod inexorabil să intervină în transportul maritim comercial. Astfel, unii au sugerat că NATO ar trebui să asigure escortă pentru navele comerciale. Există o problemă și aici, notează Modern Diplomacy: scenariul ar duce, cel mai probabil, la escaladarea tensiunilor și la creșterea dramatică a potențialului unei crize internaționale.
O modalitate potențial mai eficientă de a asigura siguranța coridorului Mării Negre ar consta în implicarea activă, în operarea și supravegherea acestui coridor, a unui număr de state – Turcia, de exemplu – cu care Moscova nu ar dori să-și strice relațiile și care, în plus, ar avea un interes direct în succesul exporturilor ucrainene.
Multe dintre aceste țări sunt la rândul lor importatoare de cereale ucrainene, printre care se numără Algeria, Bangladesh, Egipt, Etiopia, Kenya, Tunisia și mai multe state din Golf.