Când vine vorba de a le da bătăi de cap piraților pentru a menține fluxul arterelor comerțului mondial, SUA este cu siguranță țara de referință. Timp de zeci de ani, marina americană a patrulat pe rutele de navigație ale lumii pentru a-i descuraja pe jefuitorii de nave.
Dar Houthi, ale căror atacuri asupra portcontainerelor în Marea Roșie au limitat grav traficul comercial prin Canalul Suez, reprezintă o provocare mult mai dificilă.
În prezent, activitatea cea mai critică a SUA în ceea ce privește protejarea lanțurilor de aprovizionare se desfășoară în situații geopolitice și militare dificile.
Pentru o țară căreia aparent nu-i pasă prea mult de sistemul multilateral, America furnizează cu siguranță unele bunuri publice globale vitale pentru a-l apăra.
Grupul de reflecție Center for Global Development afirmă că SUA cheltuiesc 0,21% din venitul național brut pentru patrularea căilor maritime, de trei ori mai mult decât Marea Britanie, care se află pe locul al doilea. În 2008, forțele americane au lansat operațiunea navală colectivă Atalanta. Atacurile piraților somalezi, care odinioară erau cu sutele pe an, au fost practic eliminate.
Însă houthi nu sunt o adunătură de hoți neînsemnați. Sunt militanți motivați ideologic, cu baze terestre susținute de un stat puternic, Iranul. Pot provoca pagube de la distanță prin intermediul rachetelor și al dronelor și sunt pregătiți să suporte ei înșiși pierderi grele.
Unii analiști susțin că rebelii yemeniți nu ar fi atacat navele dacă administrația Biden nu ar fi oferit sprijinul Israelului în timpul asaltului său asupra Fâșiei Gaza. Pin urmare, americanii au relativ puțini aliați de încredere la Marea Roșie.
UE și alte țări europene spun că vor ajuta, dar în principal cu operațiuni de sprijin și escortă.China și India, care au amândouă un interes comercial clar în menținerea canalului Suez deschis, nu sunt implicate din punct de vedere militar.
Egiptul este cel care suferă cel mai mult – veniturile sale din taxele de tranzit, o sursă majoră de valută, au scăzut cu 40 % în acest an. Dar nu îndrăznește să se alăture public unei ofensive împotriva militanților care își declară sprijinul pentru cauza palestiniană.
Cu alte cuvinte, armata americană încearcă să mențină deschisă o rută comercială, dar este motivată mai mult de geopolitică decât de un interes economic direct – comerțul SUA se bazează mai mult pe Canalul Panama decât pe Suez.
Astfel de motive sunt, în mod îngrijorător, afectate și de schimbările politice de la Washington. Protejarea Europei de Rusia și susținerea Taiwanului împotriva Chinei au reprezentat politica de consens a SUA timp de decenii.
Dar, ca și în cazul atâtor probleme de securitate, un alt mandat prezidențial al lui Donald Trump ar putea duce la o răsturnare de situație – și ar fi potențial catastrofală pentru sistemul comercial, în condițiile în care nicio altă mare putere comercială sau militară nu pare dispusă sau capabilă să își asume rolul de a proteja punctele vulnerabile din economia globală.