Lovitură pe piața navetiștilor. CCR a decis că legea îi favorizează pe transportatorii care dețin deja trasee

Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere va fi retrimisă în Parlament, după ce CCR a admis obiecția de neconstituționalitate a actului normativ. CCR a concluzionat că atribuirea traseelor limitează accesul noilor operatori și că legea nu introduce criterii nediscriminatorii de atribuire a acestora, referitoare la tariful/prețul per km, vechimea autovehiculelor sau dotările tehnice ale acestora, măsurile ducând la o limitare a opțiunilor și alternativelor pentru consumatorii finali.

CCR a admis obiecția de constituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, astfel că aceasta va fi întoarsă la Parlament. Curtea Constituțională a concluzionat că, în condițiile în care atribuirea traseelor limitează accesul noilor operatori și nu introduce criterii nediscriminatorii de atribuire a acestora, referitoare la tariful/prețul per km, vechimea autovehiculelor sau dotările tehnice ale acestora, măsurile legislative preconizate sunt de natură să conducă la o limitare a opțiunilor și alternativelor pentru consumatorii finali, cu afectarea drepturilor acestora și, implicit, a calității vieții.

Curtea a atenționat că necesitatea asigurării unui transport rutier interjudețean adecvat atât prin deservirea prin curse regulate asigurate prin mijloace de transport rutier a rutelor existente între localități, cât și prin asigurarea unor condiții financiare, tehnice și de calitate a mijloacelor de transport folosite se circumscrie obligației constituționale a statului de a lua măsuri de dezvoltare economică, cu scopul asigurării cetățenilor un nivel de trai decent.

”Gradul de mobilitate a cetățenilor în ceea ce privește deplasarea între localități, asigurarea transportului rutier al persoanelor aflate în localități izolate, în situația în care nu există acces la infrastructura feroviară, precum și asigurarea unor criterii tehnice și de calitate a mijloacelor de transport rutier (respectarea normelor de poluare sau de siguranță în trafic, gradul de confort al autovehiculelor, inclusiv prin dotarea cu aparate de aer condiționat, asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități) sunt de natură să contribuie la asigurarea unor condiții rezonabile de viață și la promovarea bunăstării sociale”, se arată în Decizia CCR.

Criterii cu dedicație

În privința modului de atribuire a curselor/traseelor, normele metodologice au stabilit următoarele criterii de evaluare a operatorului de transport în scopul obținerii licenței de traseu: 1. anul de fabricație (acordându-se între 5 și 20 de puncte, fiind punctate inclusiv autovehiculele cu o vechime de 15 ani); 2. gradul de confort al autovehiculelor (acordându-se între 5 și 14 puncte, fiind punctate inclusiv autovehiculele ce au categoria a IV-a); 3. dotarea autobuzelor cu aer condiționat (5 puncte); 4. vechimea neîntreruptă pe traseu (acordându-se 12 puncte pentru o vechime mai mare de 8 ani); 5. în funcție de structura parcului de vehicule utilizat pentru executarea acelei curse sau traseu, se acordă 10 puncte pentru fiecare vehicul aflat în proprietate sau deținut cu contract de leasing.

”Analizând criteriile, s-a constatat că acestea sunt concepute în mod evident în interesul operatorilor care prestează în prezent serviciul de transport de persoane la nivel interjudețean și, astfel, afectează nu doar activitatea întreprinderilor ce ar dori să intre pe aceste piețe, dar indirect sunt afectați și consumatorii. Criteriul -vechimea neîntreruptă pe traseu- are cel mai mare punctaj (de până la 12 puncte), în condițiile în care criteriul -dotarea autobuzelor cu aer condiționat- este punctat cu doar 5 puncte și avantajează operatorii care desfășoară activitatea de transport interjudețean în prezent, în detrimentul concurenței potențiale și al confortului/siguranței călătorilor”, a arătat CCR.

Avantaje pentru marii operatori

Potrivit Curții Constituționale, criteriul privind structura parcului de vehicule utilizat afectează concurența între operatori, întrucât sunt avantajați operatorii care dețin în proprietate vehicule în detrimentul celor care ar putea presta serviciul cu vehicule închiriate, eventual la un cost mai mic și o calitate mai bună a serviciilor. Prin această prevedere sunt avantajate întreprinderile care au un parc de vehicule mai mare, în detrimentul întreprinderilor cu unul de dimensiune mai mică. ”Discriminarea nu este justificată întrucât pentru fiecare traseu se licitează separat, iar numărul de vehicule ce trebuie utilizat se regăsește în programul de transport interjudețean. O discriminare a întreprinderilor în funcție de dimensiunea parcului de vehicule constituie, așadar, o încălcare a normelor de concurență”, mai precizează CCR.